Skip to content

Veaceslav Druta “Cred ca vara aceasta pentru prima data am avut un cuib de cardinali in via din curtea casei …”

November 6, 2020

Pandemaia in Quebec a inceput pe 20 martie 2020 cand guvernul a introdus starea de urgenta si s-au inchis scolile si alte institutii publice si private considerate ca „neesentiale” (biblioteci, teatre, sali de cinema, muzee, restaurante, baruri, diferite servicii publice, etc.). In provincia Quebec unde stam, ca servicii esentiale erau considerate magazinele de produse alimentare, farmaciile, spitalele, politia si (ceva mai de mirare) magazinele de bauturi alcoolice si, printre altele, atelierele de reparatie de biciclete. S-au interzis diferite intalniri familiale si cu prietenii. S-au interzis vizite in spitale si-n centre, resedinte pentru batrani (aici, traditional, majoritatea batrinilor traiesc intr-un fel de case pentru batrini – publice sau private). In timpul pandemiei, aceste centre au avut mult de suferit din cauza vulnerabilitatii persoanelor in virsta si din cauza lipsei de personal care sa aiba grija de ei.

Noi cu familia ne-am reunit acasa. Sotia a inceput sa lucreze de la distanta, prin internet, de-acasa. Eu la servici nu ma duceam, lucram acasa la proiectele mele artistice. Copilul facea lectii online, prin Zoom, cam o ora pe zi. Nu vedeam pe nimeni, nu ieseam decat dupa cumparaturi (o singura persoana). La un moment dat am inceput sa facem si cumparaturi on-line, care ni se aduceau acasa. Precum pandemia a ajuns in Canada mai tirziu ca-n Europa, deacum vazusem ce s-a intamplat in China, in Italia si in Spania si deci populatia stia oarecum cam ce riscuri reprezinta Coronavirusul. De-aceea, cand s-a introdus starea de urgenta si s-au impus masuri de izolare si de distantiere, lumea nu era prea mirata. Guvernul canadian a asigurat sustinerea financiara pentru cei care din cauza pandemiei si-au pierdut sursa de venit. Dar nu se stie daca o parte din acest ajutor nu va fi cerut in primavara anului viitor, conditiile nu erau prea clare. In afara de asta, acest ajutor este impozabil, deci cei care au primit ajutorul financiar vor trebui sa intoarca cel putin 30% din suma atribuita. Intreprinderile care nu puteau activa in timpul izolarii au avut parte si ele de unele ajutoare de la stat. Probabil ca aceste masuri au facut ca lumea sa colaboreze mai bine in ceea ce priveste „statul acasa” primavara si sa se evite o criza economica pentru cetateni. In general se crede ca masurile acestea au blocat doar temporar criza mondiala care ne asteapta oricum, si nu m-as mira asa sa fie.

Am lucrat in timpul pandemiei la mai multe proiecte asa numite «  work in progress » si cand m-au chemat la lucru in luna iunie, imi venea sa zic ca nu vreau sa merg la servici, pentru ca nu mi-am terminat proiectele 😊. Dar nu prea aveam de ales, am reinceput serviciul.

De la o lucrare la alta, ideile, conceptele, gandurile, propoul artistic se schimba si chiar poate sa
se contazica. Respectiv imi vine sa zic ca trebuie „sa taci si sa faci”. Dar facand, tot iese ca nu
taci.
Si ce zici se vede doar in respectivele filme, fie ele cu sunet sau mute si fara cuvinte, in instalatii,
actiuni, desene, picturi sau diverse obiecte si asamblaje pe care le produci. Imi este imposibil sa
descriu demersul meu artistic intr-un singur text scurt, trebuie sa vorbesc despre fiecare lucrare
sau serie de lucrari.
Iata cateva ganduri despre unele lucrari, dintr-un text scris mai dedemult, dar care ar putea
reprezenta felul de a actiona pentru a réaliza filmele recente din seria Maritimes, prezentata mai
jos.
Deseori in filmele mele e vorba de joaca, ca cea a copiilor, si mai putin de jocul de actor.
„Actorul” in aceste cazuri nu trebuie sa interpreteze un rol, sau sa se plaseze intr-o alta realitate
decat cea prezenta, dar are de efectuat un exercitiu, sau niste figuri corporale, pentru care trebuie
sa depuna destul de mult efort fizic si concentrare. Camera capteaza incordarile personajului in
conditiile date. Astfel, participantul la performance, e readus constant cu gandul la momentul
prezent, pentru ca trebuie sa se concentreze ca sa reuseasca figurile pe care le are de facut.
 
Ma intereseaza in astfel de lucrari relatia intre gandirea in sensul traditional al cuvantului, „cu
creerul”, si gandirea corporala. Poate ca obiectivul camerei prinde unele fragmente ale acestei
„gandiri”.


 


Sunt lucrari participative, cum ar fi „Pool dialogues”, „Sauts”, “Still life to the other side”,
„Untitled (performance with the participation of Mary Beth Heffernan)” si altele. E vorba de
joaca, zbenguit dar si de efort fizic pentru a rezista intr-un mediu dat, ostil cum ar fi in
„Untitled…”, in care cele doua personaje se lupta cu valurile oceanului pentru a se aseza la masa
sa citeasca. Sau, efort pentru a reusi un exercitiu/joc in “Sauts” (sarituri) unde personajele trebuie
sa sara cat mai sus ca sa ajunga in campul de vedere al camerei si respectiv sa se faca vazuti. Iar
porculetul, unul din personaje, prin prezenta sa, trimite la o alta gandire decat cea
umana/cerebrala.
De cand am auzit de arta conceptuala, ma intreb – da ce oare nu este conceptual in arta plastica ?
si ce e conceptual ? Gilles Deuleuze spune in Abecedarul sau („L’Abécédaire de Gilles Deleuze”)
ca scrie din partea celor care nu vorbesc, cum ar fi printre altele animalele; ca filozofia, cu toate
ca face uz de cuvant, tine de limitile intre gandire si negandire.
S-ar putea ca tentativele de a vorbi pentru cei care nu pot vorbi sa tina de notiunile de rezistenta si
politica.
 
In privinta notiunii de joc ma gandesc la Donald Woods Winnicott, care a scris o carte frumoasa
despre joc ca act creativ, “Jeu et realité” versiunea tradusa in franceza. El vorbeste de un spatiu al
jocului, in care copiii (si mai tarziu adultii uneori) se plaseaza. El numeste acest spatiu „spatiu
intermediar” intre lumea interioara a omului si lumea exterioara. Lumea interioara aici este
corpul si gandirea individului – cea esterioara este tot ceea ce il inconjoara.

Ma gandesc ca momentul realizarii unei lucrari  (de catre cineva) cat si cel al perceperii ei (de
catre altcineva) este o miscare de la sine spre lume, (un moment de unire cu ceilalti si cu lumea
din jur).
In unele din scrierile sale, Roland Barthes vorbeste despre notiunile de „negandire”. El a abordat
in mai multe lucrari ideia de „vid” „viduitate”, „lipsa de sens” ( in filosofia orientala), de
tentativele celui care mediteaza de a opri gandirea pentru unele momente. Dupa care Barthes face
referinte la unele porniri din arta contemporana, printre altele la ideile lui Warhol de „non arta”,
de tablouri in care el repeta acelasi portret al cuiva de mai multe ori pentru a lipsi de „sens
profund” lucrarea. Dar Barthes spune ca sensul, cat nu-l alungi, tot revine. Oamenii sunt deprinsi
sa caute sens in orice.
 
In lucrarile din seria intitulata provizoriu Maritimes sunt filmate diverse personaje in sanul
naturii, facand tot felul de actiuni, uneori jucandu-se, alteori facand efort fizic, alteori relaxati,
detasati, dezinteresati. In acelasi timp aceasta serie de video e un fel de eseu asupra peisajului. In
multe planuri oamenii lipsesc. Iar acolo unde personajele umane reapar, observ actiunile lor,
gandite sau negandite de ei. Multe din miscarile lor sunt automate, facute oarecum din inertie.
Alteori actiunea unor personaje este doar de a privi, stand mult timp aproape nemiscati, si cei
care se misca in aceste secvente sunt aierul si apa.

In iunie, masurile drastice de izolare au fost slabite de guvern, dar s-a introdus obligatia de a purta masti in locurile publice. S-au redeschis salile de cinema, bibliotecile, muzeele, toate magazinele, restaurantele si barurile.

Din cauza ca omul a stopat majoritatea activitatilor in perioada de pandemie in primavara, probabil natura a inceput sa recupereze putin din terenul ocupat de industrie si orase. De exemplu, din cauza ca mai putine vapoare circulau pe fluviul Saint-Laurent, o balena a ajuns la Montreal (care din pacate a fost ucisa peste cateva saptamani fiind lovita de unul din vapoarele comerciale care au reinceput sa circule vara pe fluviu).

In oras, care este de fapt o insula, am avut impresia ca animalele se primblau mai liber ca inainte, cu toate ca ele nu lipseau nici inainte la Montreal. Familii de marmote, sconcsi, ratoni, ne vizitau curtea fara nici o jena. Aveam impresia ca mai multe pasari ca inainte ciripeau prin copaci. Cred ca vara aceasta pentru prima data am avut un cuib de cardinali ( asa se numeste in franceza, un tip de pasare rosie) in via din curtea casei noastre (blocului cu mai multe apartamente). Toate animalele astea sunt in permanenta prin Montreal, dar anul asta am vazut mai multe femele cu pui (cate 2-3 pui odata). Veveritele cum au fost multe, asa si sunt numeroase in Montreal, ca la ele acasa. De fapt, sunt la ele acasa.

Din pacate, cred ca acest mic ragaz pentru natura e temporar, cred ca omul oricum isi va readapta industria asa ca sa continue sa consume si distruga natura.

Cat de criza economica cred ca a inceput deja. In Canada lumea e deprinsa ca tot timpul se poate cumpara orice, doar bani sa fie, acum insa unele produse sunt greu de gasit – vara de exemplu era imposibil sa cumperi o bicicleta noua si era foarte greu de gasit un calculator mai bun; a disparut alcoolul dezinfectant (ceea ce nu s-a mai vazut pana acum). Foarte multe servicii nu sunt in continuare accesibile publicului (multe se fac doar prin internet). Bineinteles, multe intreprinderi au de suferit, pentru ca sunt obligate sa-si inchida usile (domeniul de restaurare si turism au mai ales de suferit). Multi din proprietarii lor se intreaba daca vor rezista si daca nu vor fi nevoiti sa-si opreasca activitarile cu totul.

In perioada de izolare, am apreciat calmul – masini mai putine in strazi, avioane mai putine in cer si in unele cazuri, oameni mai putini pe strazi 😊.

Toamna aceasta, a venit al doilea val de pandemie: la universitati si colegii lectiile se dau prin internet. In scolile secundare, lectiile se dau in mod hibrid – o zi prin internet, o zi la scoala (ca sa fie mai putini elevi in clasa). In scolile primare, se functioneaza in mod de grup intern : copiii din aceeasi clasa pot sta fara masca, insa nu au voie sa se apropie de profesor fara masca, maninca in clasa (inainte se minca in cantina, toate clasele impreuna), la recreatie se iese pe rind (clasa dupa clasa) si nu se da voie sa se joace cu copiii din alte clase. Elevii sunt obligati sa-si dezinfecteze miinile la orice pas: inainte de a intra in scoala, inainte de a intra in clasa, inainte de mincare, inainte de a iesi din scoala, etc. Cei care au febra sau orice alt simptom de coronavirus (tusa, oboseala mare, etc.) sunt imediat trimisi acasa pentru cateva zile si sunt obligati sa prezinte rezultat negativ de test la covid, ca sa poata sa revina la scoala. La cei care sunt exclusi temporar din cauza covidului (confirmat sau presupus), in timpul izolarii li se dau lectii on-line. In unele cazuri, daca au fost depistate mai multe cazuri de coronavirus intr-o scoala, scoala e inchisa, sau cel putin unele clase din scoala. In prezent, in toata provincia Quebec sunt inchise in jur de o suta de clase din cauza coronavirusului (o clasa se inchide cand sunt mai multe cazuri pozitive).

In Canada, in general, sunt respectate destul de sever masurile de izolare. Cu toate astea o parte de populatie crede ca toate aceste reguli (cum ar fi impunerea purtarii mastilor) sunt niste restrictii exagerate si reprezinta incalcarea drepturilor fundamentale ale omului (La Montreal si in alte orase s-au facut manifestatii anti-masca). Mai multi psihologi atrag atentia la necesitatea de a oferi sustinere morala oamenilor care stau singuri, cat si copiilor si adolescentilor care nu mai au acces la activitatile sociale, sportive, artistice sau de divertisment.

“Marmote la ele acasa in Montréal ”, Monreal Canada

Veaceslav Druta a studiat pictura in Moldova, la Academia de Arte din Chisinau, dupa care in Franta, la Studioul Le Fresnoy – cinema si noile media, la ENSBA in cadrul programului postdiplôme La Seine si la Universitatea Paris 8 pentru un master de cercetare – arta
contemporana si noile media. In proiectele sale, el imbina sub diverse forme disciplinii ca instalatia, performanceul si video.
Pentru turnajurile filmelor sale Veaceslav inventeaza de fiecare data un „dispozitiv” (care consta din conditii de joc, decor, anturaj), incercand sa capteze prin intermediul camerei de luat vederi rezonantele care se produc intre actor si mediul dat. Personajele din aceste filme danseaza (in Grains de maïs), fac piruete sarind pe o trampolina (in Sauts si Vols), canta
muzica fiind suspendate in aier deasupra caii ferate (in Podul), se misca sub apa fara a respira si cat mai lent ca sa nu faca valuri si sa nu-si deformeze propria imagine (in Still life to the other side).
Instalatiile si obiectele produse de Veaceslav invita vizitatorul sa le manipuleze, transformand astfel in actiune momentul de intalnire cu piesa expusa.
Lucrarile lui Veaceslav Druta au fost prezentate in cadrul unor festivale si exozitii ca : Le Fresnoy – Mémoire de l’imagination, Bibliothèque nationale de France, Paris, Franţa 
7:00 | the 90 Second, Winnipeg Underground Film Festival, Winnipeg, Manitoba, Canada
Art Brussels, 28 Contemporary art fair, Jozsa Gallery, Belgia
Veaceslav Druta – Vasil Nikov, Musée des maîtres et artisans du Québec, Montreal, Canada
Nuit blanche en salle obscure, Palais de Tokyo, Paris, Franţa
Play >> Digital Life 2014, Romaeuropa Festival, Roma, Italia
61st Film Festival Locarno – Section Play Forward, Elveţia
Dans la nuit, des images, Grand Palais, Paris, Franţa
Nit dels museums a la Fundacio Joan Miro, Barselona, Spania
Blood and Honey – Future’s in the Balkans, organizata la Viena de Harald Szeemann
Periferic 8 – Art as Gift / Arta ca dar – Bienala de Artã Contemporanã, Iaşi, România
The Journey to the East, The Arsenal Gallery, Bialystok, Polonia


Despre proiect

Scopul principal al proiectului „Pandemie, Ecologie și Artist” este de a stabili legături între artiștii celor două maluri. Proiectul include o serie de publicații pentru „ART-PLOSHADKA”, cu artiștii, ecologiștii și activiștii care au ca scop cercetarea temei pandemiei, ecologiei și artistului (fotograf). Acest proiect include și o expoziție a lucrărilor artiștilor create în timpul autoizolării.Publicul țintă al evenimentului sunt artiști contemporani, activiști, actori culturali, care cerceteaza și actualizează diverse probleme sociale de pe ambele maluri ale Nistrului. Artiștii, ca indicatori ai modernității și transformatori ai societății, astăzi în aceste zile dificile, zile de izolare și bariere, pot contribui la manifestarea problemelor sociale și să le facă vizibile.De asemenea, proiectul își propune să eficientizeze platforma online „ART-PLOSHADKA”, care a fost creată în 2008. Activitățile rețelei „ART-PLOSHADKA” au ca scop crearea unei comunități online a sectorului cultural din Moldova cu scopul de a consolida resursele culturale moldovenești, precum și de a crea și extinde un spațiu cultural comun care cuprinde cele mai diverse aspecte ale artei și culturii.

Evenimentul se desfășoară în cadrul celei de-a doua etape a Platformei „Cultura”, coordonată de Comitetul Național ICOM Moldova în parteneriat cu Agenția „Paragon” pentru Dezvoltare Economică, Socială și Culturală, cu sprijinul programului „Consolidarea încrederii” (UE-SBM V) finanțat de UE și implementat prin Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: