Skip to content

Expozitie LACUNA(1), Muzeul Zemstvei, 1 iunie,18.00

June 1, 2013
575409_4496991917652_516581481_n

work by KATY BENTALL

Expozitie LACUNA(1), Muzeul Zemstvei, 1 iunie, 18.00

participanti: ZUZANNA JANIN,GHENADIE POPESCU,TATIANA FIODOROVA,TUDOR PÂNZARI, MONIKA SKARZYNSKA,ANATOL MĂTĂSARU,MANUELA MACCO,ELENA ILINA,KATY BENTALL,RAMIN MAZUR,TUSIA JURMINSKAYA,TEODOR AJDER

Michael Walzer afirma undeva, că activitatea critică este ceva ce se întâmplă foarte frecvent în societate şi e indispensabilă diferitor sfere ale vieţii. Uneori această activitate se întruchipează în glume, câteodată vulgare, inteligente sau neîndemânaticie, de multe ori cutezătoare şi obraznice, alteori timide. Poveştile zilnice ale criticilor sunt ceea ce el numește „plângerea comună”. Fără îndoială – scria Walzer ceva mai devreme în acelaşi text, – criticii trebuie să acţioneze uneori mai tranşant, cu mare curaj şi să-şi asume anumite riscuri.” Dar deşi gluma poate fi o unealtă deosebită de insurgenţă culturală, totodată se poate întâmpla, probabil, ca să fie şi un puternic anestezic.
Discursul şi spaţiul public din oraşul nostru pare să devină o dimensiune tot mai animată. Tot mai mult oamenii se folosesc de dreptul de a se exprimă în spaţiul public, în Agora. Deşi adesea aceste „plângeri” se simt doar în maţe şi iau mai curând forma unor debordări, încălcări regulate de reguli, sau doar reformulări cromatice ale unor problematici fără conectarea lor precisă cu dimensiunea politică sau economică. Fapt într-o oarecare măsură datorat şi unor precedente, când autorii acţiunilor protestatre au ajuns să fie hărţuiţi de aparatul opresiv al statului. Deşi, unii critici mai duri, ar spune că nu statul în sine este cel ce trage pârghiile aparatului de opresiune, ci mai curând acestea sunt la cheremul unor interese personale, al unor indivizi care se simt comod în băiţa caldă cu balonaşe de spumă a puterii, şi nu doar din cea cu apa laică. Statul nostru pare să fi devenit proprietate privată, nu un corp organic format din cetăţeni implicaţi într-o democraţie participativă cu drepturi şi obligaţii egale. Cine îndrăzneşte să strige, ca în poveste, că preşedintele e gol, (rege momentan republica nu are), riscă să fie întemniţat. Concomitent e „indecent” să se vorbească despre goliciune, aşa că nu se vorbeşte că cineva a strigat, sau altfel spus, s-a scăpat cu vorba. Nu se vorbeşte nici de regii, sau preşedinţii goi din ţările vecine. Existăm într-o LACUNĂ informaţională în pofida puhoiului de ştiri. Concomitent, exact sonorul vocilor sublim-îndrăzneţe, percepute de către criticii de artă străini drept acţiuni temerar aritsice, daravele şi spectacole, îi fac să ne considere veritabil „democraţi”. Problema e că doar daraveliştii par să fie democraţi, în sens de a avea tupeul de a ieşirea în Agora, nu şi artiştii privilegiaţi de curte, care, poate, neurmându-şi menirea sa de artist, adică de clarvăzător, eşuează în a lua o poziţie de contra, uitând cu desăvârşire despre ce îi învăţa Gustave Courbet încă de la „Originea lumii” încoace: „funcţionarii de stat nu se pricep la artă”. Dar şi Courbet ar trebui contestat…

…………………………….

Michael Walzer argues in an essay that critical activity is something that happens very often in human society and it is quite essential for different spheres of life. Sometimes this activity embodies jokes, even vulgar ones, clever or clumsy, often bold and cheeky or sometimes also shy. These stories of daily criticism is what he calls “the common complaint”. “No doubt – Walzer writes a little earlier in the same text – sometimes critics must act in a categorical manner, with courage and take great risks.” However, although the joke can be a great tool of cultural insurgency it also be can probably happen to act as a potent anesthetic.
Speech and public space in our city seems to become more animated lately. More and more people are using the right to speak in public, in other words to use
properly the space of Agora. However, often the “complaints” they discharge are only visceral and take the form of vomit, a regulated violation of rules, or just chromatic reformulations of some issues without actually connecting them with precise political or economic factors. Perhaps, to a certain extent, it is due to a number of precedents, when authors of contestant acts came to be harassed by the oppressive apparatus of the state. Although some tougher critics, would say that the state itself is not the one that pulls the levers of oppression, and that rather these are at the mercy of personal interests of certain individuals who feel comfortable in the warm bath with foam bubbles of power, and not just those who bath in the the lay kind of water. Our state seems to become a private property, not an organic body composed of citizens involved in a participatory democracy with equal rights and obligations. Who dares to cry out, as in the fairy tale, that the president is naked (our republic currently has no king yet), is likely to be imprisoned. Simultaneously it is “indecent” to talk about nakedness, so nobody talks about those who cried, or better put, had a slip of the tongue. Nobody talks neither of the naked kings or presidents in the neighboring countries. We exist in an information gap despite the torrents of news. Simultaneously, those voices that sound sublimely-bold are perceived by foreign art critics as extraordinary artistic actions, happenings and performances, make them consider us real “democrats.” The problem is, however, that only these happenists seem to be the only democrats, in terms of having the guts to enter the Agora, compared to the privileged artists, who perhaps, by not following their mission as seers, fail to take a counter position, forgetting, in other words, what Gustave Courbet used to teach them starting from the “origin of the world”: “State officials are not good at understanding art”. But Courbet should be challenged as well…

foto from exhibition:

This slideshow requires JavaScript.

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: