Skip to content

[timpul.md] Fără Glebus Sainciuc… S-a stins din viață omul fără mască

October 16, 2012

Astăzi, la ora 7.40, la Spitalul republican al Asociației sanatoriale și de recuperare a Cancelariei de Stat, la vârsta de 93 de ani, a trecut la cele veșnice marele om de cultură, Glebus Sainciuc, artist plastic, portretist, cunoscut mai cu seamă prin măștile sale pe le prezenta ca un adevărat actor în fața publicului.

Glebus Sainciuc a fost un fenomen unic în cultura noastră. Om de o bunătate rară, el era o prezență vie în cultura noastră basarabeană. Aproape că nu exista manifestare cultural-artistică la care să nu participe. Cei care i-au trecut pragul, de fiecare dată au beneficiat să le fie schițat un portret. A confecționat măștile lui Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Dumitru Matcovschi, Aureliu Busuiooc, Ion Ungureanu, Gheorghe Urschi, Nae Lăzărescu și Vasile Muraru, Anastasia Lazariuc și ale altor personalități de vază.

Casa sa de pe strada Grigore Ureche întotdeauna era plină de oaspeți. Împreună cu soția sa, distinsa pictoriță, Valentina Rusu-Ciobanu, întotdeauna ne primea cu brațele deschise. Anul trecut, când l-am vizitat și am realizat un interviu, l-am întrebat care este secretul longevității. Ne-a spus că în familia sa au fost mai mulți longevivi. Vărul său, Dorimedont, care a construit școli la Dolna și Vărzărești, refugiat la Brașov, a trăit 98 de ani, tatăl său – originar din Bălcăuți, nu departe de Mămăliga – 96 de ani, iar mama – din Olănești – 92. „Am ajuns la vârsta mamei. Era foarte milostivă. Ea m-a învățat a ierta . Ca să trăiești mult, trebuie să fii milostiv și să poți ierta, așa cum scrie în Sfânta Scriptură”, zicea maestrul.

Glebus Sainicuc s-a născut pe 19 iulie în orașul Chișinău. A studiat la Facultatea de Arhitectură a Politehnicii din București (1942-1944) și la Școala republicană de arte plastice din Chișinău (1944-1947). În 1991 a fost distins cu titlul onorific de artist plastic al poporului, iar în 1998 – cu Ordinul Republicii. În 2009 i se conferă titlul onorific de Doctor honoris Causa al Academiei de științe a Moldovei și în 2001 – titlul de cetățean de onoare al orașului Chișinău.

Urmăriți un interviu cu Glebus Sainciuc realizat de TIMPUL.

VIDEO TIMPUL.MD: Glebus Sainciuc: Ca să trăieşti mult, trebuie să fii milostiv şi să poţi ierta

Ieri l-am vizitat pe neîntrecutul meşter de măşti, plasticianul Glebus Sainciuc. Cu o zi înainte ne-a invitat în atelierul său de pe strada Dimo, unde a inaugurat o amplă expoziţie. E vorba de lucrările sale şi cele ale fiului său – pictorul şi arhitectul Lică Sainciuc, un mare patriot al vechiului oraş care, precum afirma Ion Druţă, face un lucru enorm, reconstituind casă după casă, stradă după stradă, locaş după locaş, istoria oraşului în care trăim. La cei aproape 92 de ani ai săi, l-am găsit pe Glebus Sainciuc în casa sa de pe strada Grigore Ureche nr. 38 bine dispus, plin de viaţă şi pus pe glume. Chiar ne-a fredonat şi un cântec, pe care l-a auzit în copilăria sa în satul Dolna, Nisporeni.

– Bun găsit, maestre! Cine v-a vizitat alaltăieri expoziţia de la atelier?
– Au fost colegii mei: Maria Saka-Răcilă şi Roland Vieru, dar şi scriitorul Andrei Burac, sculptorii Ion Zderciuc şi Valentin Vârtosu ş.a. De curând mi-am reparat atelierul. Am avut mult necaz cu el. Primăvara, când se topea zăpada, era inundat. Apa trecea prin atelierul Elenei Bontea direct în al meu. Am vândut o lucrare, iar cu banii câştigaţi am făcut reparaţii. Un pictor amator şi un bun prieten – Grigore Rudi – mi-a instalat încălzire autonomă. Tot el a selectat lucrările mele şi cele ale lui Lică, organizând o amplă expoziţie.

– Câte lucrări sunt în total?
– Câteva sute. Este o expoziţie-minune.

– Văd că şi aici, acasă, aţi adunat mai multe măşti. Aveţi de gând să le expuneţi undeva?
– Pe 20 mai, la Palatul Naţional, unde va avea loc un spectacol. Sunt 12 măşti: ale academicienilor Eugen Simion, Mihai Cimpoi şi Gheorghe Duca, precum şi ale lui Ion Ungureanu, Gheorghe Urschi, Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru, Gheorghe Budeanu, Aureliu Busuioc, Ion Ciocanu ş.a.

– Casa şi grădina dvs. sunt un adevărat muzeu. Câţi ani are casa?
– Peste o sută. A construit-o tata, Vasile Sainciuc. În timpul României Mari, el a fost funcţionar la primărie. Lică a făcut un proiect – să construim în curte trei săli de expoziţii, dar am renunţat la el. A înălţat un centru expoziţional lângă Biserica „Sfânta Vineri”, în preajma casei în care s-a născut Maria Cebotari.

– Vă mai amintiţi de cunoscuta interpretă?
– Cu mulţi ani în urmă, m-au vizitat cei doi feciori ai ei. Le-am arătat şi curtea casei unde s-au mutat mai târziu părinţii cântăreţei. Pe strada Grigore Ureche 50. Maria era prietenă cu sora mea geamănă, Mărioara.

– Pe 19 iulie împliniţi vârsta de 92 de ani. V-aş ruga să ne spuneţi care este secretul longevităţii.
– Înainte de toate, trebuie să spun că în familia noastră au fost mai mulţi longevivi. Vărul meu, Dorimedont, care a construit şcoli la Dolna şi Vărzăreşti, refugiat la Braşov, a trăit 98 de ani, tata, originar din Bălcăuţi, nu departe de Mămăliga – 96 de ani, iar mama, din Olăneşti – 92. Am ajuns la vârsta mamei. Era foarte milostivă. Ea m-a învăţat a ierta. Ca să trăieşti mult, trebuie să fii milostiv şi să poţi ierta, aşa cum scrie în Sfânta Scriptură.

– Vă dorim mulţi-mulţi ani înainte! Mai există concursul „Vaca”?
– Prima vacă m-a îndemnat s-o desenez învăţătoarea mea Zinaida Drăganciu. De atunci încoace, am desenat mii de vaci, dar şi pe acei care îmi trec pragul casei sau al atelierului îi pun să deseneze câte o vacă. Pe autorii celor mai reuşite îi premiez şi le schiţez câte un portret.

– Ce vă bucură mai mult aici şi acum?
– Sunt mândru că sunt cetăţean de onoare al oraşului meu natal – Chişinău. Titlul mi-a fost conferit mie, dar şi soţiei mele – Valentina Rusu Ciobanu – anul trecut, de Hramul oraşului. Pentru mine acest titlu este cel mai scump.

– Să-l purtaţi cu cinste şi în continuare!

Un articol de: Nicolae Roibu
Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Publicaţiei Periodice TIMPUL DE DIMINEAŢĂ

ursa: http://www.timpul.md/articol/a-murit-glebus-sainciuc-37925.html

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: