Skip to content

[artclue.net] Nu lupt cu cineva – eu sunt artist! Lucia Macari – un Don Quijote conceptual

December 29, 2011

Perpetuez cercetarea fenomenelor recente prezente în arta contemporană a Republicii Moldova propunînd un text realizat împreună cu artista Lucia Macari. Un material care tratează spinoasa problematică a relaţiei dintre mediul independent şi cel instituţional, iniţiative fericite şi dezamagiri-manifest, despre încercările şi rezultatele disputelor discrete cu morile de vânt.

Pavilionul National al Moldovei la Bienala de Artă de la Venezia a deschis cutia Pandorei în mediul artistic moldovenesc?

Credeam că nu este nevoie să fii mare artist ca să vezi lucruri evidente – toată lumea a avut posibilitatea să savureze pe internet cele câteva emisiuni televizate, unde nişte indivizi arată şi vorbesc despre lucrările lui Mark Verlan ca fiind ale sale şi o doamnă care se denumeşte curator internaţional îi prezintă drept artiştii care vor reprezenta Republica Moldova în cadrul ediţiei cu numărul 54 a Bienalei de la Venezia. Se părea că tezele pentru întrebări şi concluzii au venit de la sine – statutul Bienalei ca instituţie care poziţionează artistul contemporan în “piaţă”; metodele, scopurile şi strategiile curatoriale în cadrul unui eveniment cum este Bienala; rolul pe care l-a jucat aici Ministerul Culturii din Moldova; artistul care este privit ca o marionetă, ca un instrument orb într-un joc dominat de regulile de piaţă.

As vrea să spun da – cazul a provocat o tulburare în mediul artistic local, dar mă tem că nu e tocmai aşa.

Mediul artistic din Moldova rămâne încă în majoritate orientat în părerile sale dupăestablishment-ul artistic de sub aripa Uniunii Artistilor Plastici, care are o viziune conservatoristă asupra artelor vizuale. Această instituție recunoaște doar formele clasice, tradiționale de artă și reprezintă astăzi unica autoritate atât pentru structurile de cultură guvernamentale cât și pentru publicul larg. Orice formă artistică alternativă, care nu se include în concepția lor, este intâmpinată cu ostilitate și neîncredere de marea parte a mediului cultural din Moldova, care tinde să se sprijine în opiniile sale pe o expertiză instituțională.  Există doar câteva inițiative solitare, ale unor artiști care au fost în stare să fie receptivi și au reacționat la situația confuză a Moldovei în cadrul Bienalei. Dar aceste inițiative, după părerea mea, n-au reușit să facă rezonanță decât în  cadrul unui cerc local foarte restrâns de artiști și adepți ai Artei Contemporane.

Astazi în toată lumea (nemaivorbind de Moldova) Arta Contemporană simte o nevoie de personalităţi şi instituţii mediatoare  între artist și public, care ar populariza formele și metodologiile artistice noi, făcându-le mai lesne calea spre a pătrunde în conștiință maselor.

Mediul artistic din Moldova, care în evaluările și aprecierile sale se bazează în marea parte pe expertiza Uniunii Artiștilor Plastici, sau pe propagandă pseudo-culturală venită din sursele locale mass-media, încă nu percepe problematica artistică actuală, nu este pregătit pentru limbajul contemporan artistic, nu este familiar cu noțiuni de tip “context” sau “discurs” şi, pur şi simplu, nu este gata să se deschidă spre “necunoscut”.

Moldova are doar câţiva artişti independenţi care activează astăzi în domeniul artei contemporane. Unii (inclusiv subsemnata) încercând să reacționeze la subiectul Bienalei lansând la Chișinău câteva proiecte, care după părerea mea nu au o șansă prea mare să trezească reacţii la scară largă, deoarece conceptele operative și de expresie sunt absolut necunoscute mediului căruia îi sunt adresate.

Prin ce proiecte reuşiţi să vă implicaţi în arta contemporană din Moldova, şi la cine apelaţi pentru finanţări?

De când sînt stabilită în Olanda am participat doar într-un singur proiect ca artist invitat. De celelalte ori am venit să-mi realizez propriile proiecte. Cu suportul parțial al Centrului pentru Artă Contemporană KSA:K am organizat la Chișinău și un atelier deschis, unde am încercat să-mi împărtășesc experiență cu tinerii artiști localnici.

În Olanda, împreună cu soțul meu (compozitor, muzician și DJ), care este și partenerul meu de creație, am avut posibilitatea să-mi înregistrez propria companie – Studio Kinematix – un mic studiou de producție artistică audio-vizuală. Bugetul cu care operăm îmi permite să acopăr prin mijloace personale o parte din cheltuielile pentru realizarea propriilor proiecte. Dar când vine vorba de un proiect care necesită un buget sporit, apelez parțial la suportul celor care sînt interesați să-mi promoveze creația mizând pe o colaboratore reciprocă, parțial la organizațiile obștești și fundații care suportă inițiative și proiecte artistice individuale, locale și internaționale.

Poate un artist moldovean să trăiască din arta sa în ţară? Dar în exterior?

Mediul artistic contemporan cunoaște mai multe personalități care ne-au dovedit deja că un artist își poate asigura existența din arta sa, în cazul în care posedă și un a€œextra talent” de întreprinzător sau afacerist. Până acum nu am luat la cunoștință despre un artist moldovean care să dea într-adevăr dovadă de astfel de capacități – nici în țară, nici în exteriorul ei. În alte țări, unde există o piaţăƒde artă măcar parțial dezvoltată, un artist care nu dorește sau nu știe să se ocupe de vânzări poate apela la intermediari (galeristi, antreprenori, manageri, distribuitori, promotori, etc.). În Moldova, poate și din cauza unei lipse vizibile de cerere pentru artă, aceste posibilități lipsesc, iar artistul care vrea să-și vândă creația, în goana după clientelă riscă literalmente să se prostitueze.

Faceţi parte dintr-un val de actori culturali reactivi la evenimente, care observă şi iau atitudine, creind astfel un precedent şi un model. Cum sunteţi văzuţi în Moldova, şi cu cine vă “luptaţi”?

Ca sa fiu sincera, nu-mi dau seama cum sunt privita din Moldova. Există un cerc restrâns de artiști asociați, care manifestă interes pentru ceea ce fac. În rest, dacă-i să vorbim de mediul artistic – ojurnalistă într-un interviu oferit unei reviste locale m-a caracterizat ca  “posesoarea de idei nebunatice”; unul dintre membrii mult-stimaţi ai Uniunii Artistilor Plastici, citind textul invitaţiei la evenimentul meu, a exclamat – “șarlatanie!”; unicul critic de artă contemporană din Moldova, d-nul Vladimir Bulat, a descris pe blogul său unul din ultimele mele proiecte ca fiind “elegant şi de o ironie subtilă”.

Trei păreri venite din “grupul ţintă”, toate trei total opuse!  Nu lupt cu cineva – eu sunt artist! Iar artistul este aidoma lui Don Quijote – cavalerul nobil şi generos, visătorul auster şi pasionat, care luptă în numele unor idealuri irealizabile.

Aveţi proiecte în multiple arii ale artei contemporane, însă dacă ar fi să vă autodefiniti, la ce v-aţi gândi prima dată?

Creaţia mea aş numi-o conceptuală-interdisciplinară.

De ce aţi plecat din Moldova?

Am plecat din Moldova în 2003, când am reușit să primesc grantul pentru doi ani de rezidență la Academia Jan Van Eyck în Maastricht, Olanda.  Am rămas în Olanda pentru că mi-am găsit parteneri de lucru, pentru că mi s-au deschis posibilități pe care nu le-am avut acasă, pentru că datorită suportului guvernamental local am căpătat o șansă să încerc să-mi asigur existența prin creație.

Care credeți că sunt caracteristicile identității moldovenești în arta contemporană?

Cred ca oricărei identitaţi îi sunt caracteristice anumite simboluri autohtone, care se strecoară în limbajul de expresie şi în “ţesutul” care formează textura unei opere de artă. Arta contemporana exploateaza amplu metoda dialogului “prin simbol”, iar artistul se află în permanentă căutare a simbolurilor pe care le extrage din contextul cotidian, aducându-le în contextul creației sale.

Am realizat cu mai mulți ani în urmă și un proiect intitulat  “Semnul Moldovenesc” în care mi-am propus să organizez la Chișinău o întrunire creativă între două culturi (românească și rusească), care în majoritate alcătuiesc astăzi, într-o combinație haotică, societatea din Republica Moldova. Scopul acestui proiect a fost un dialog creativ deschis, care ar stabili caracteristicile identității moldovenești. Evenimentul constă dintr-o serie de prelegeri și discuții la care, în afară de participanții localnici, au fost invitați mai mulți artiști din România și Rusia. Rezultatul acestei întruniri a fost prezentat apoi într-o expoziție.

Care sunt proiectele Dvs. curente? Dar cele viitoare?

Momentan sunt concentrată spre realizarea unui nou proiect – Întreprinderea ”Arta Fără De Preţ – “The Priceless Art” Company.  Mă preocupă politica actuală de comercializare absolută, care se răspândește și peste lumea artei contemporane, impunându-i să-și justifice existența prin vânzări. Văzută în acest fel, arta, după părerea mea, riscă într-un răstimp să-și piardă sarcina supremă și să se transforme într-o cantitate de marfă inutilă.

Proiectul meu reflectă și ironizează situația prin interpretarea unor teze marxiste, care vorbesc despre industrie și rolul ei în determinarea conștiinţei societății. Întreprinderea “Arta Fără De Preţ” isi propune să sintezeze anumite elemente specifice “nepreţuite”, care însoţind un produs creativ, îl aduc la un alt nivel metafizic. Aceste elemente sintezate, apoi multiplicate la “scară industrială”, vor alcătui o bancă ce va funcţiona repetând schemele contemporane de circulaţie a capitalului.

Prima acţiune publică am realizat-o recent la Chişinău, unde am inaugurat Societatea pe Acţiuni a întreprinderii “Arta Fără De Preţ” şi am expus spre vânzare un număr de acţiuni, printre care există câteva nominalizate şi una cu dreptul de vot în “consiliul administrativ”. Acţiunea a însoţit lansarea proiectului meu precedent – “Moneda Aniversară” cu valoarea de 63 de bani, care sărbătoreşte prima participare a Republicii Moldova la Bienala de la Venezia.

Analiza conflictului m-a adus la anumite calculații care au format baza acestui proiect: dacă fiecare cetățean al Republicii Moldova ar contribui cu numai 63 de bani, Moldova ar avea Artă Contemporană.

Apariția monedei a fost completată cu un tiraj de “broşuri de reclamă” conținând informații despre Bienala de la Veneția și poziția mea personală față de împrejurările și contextul care s-au creat cu această ocazie. Broșurile au fost distribuite pe larg, ca publicitate, în mediul cultural din Chișinău.

Interviu realizat de Silvia Pintilie

http://www.artclue.net/nu-lupt-cu-cineva-eu-sunt-artist-lucia-macari-%E2%80%93-un-don-qixote-conceptual/

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: