Skip to content

[timpul.md] Un volum scandalos – Oameni din Chişinău

November 4, 2011

Alexandru Vakulovski

După ce a intrat în literatură prin câteva cărţi de poezie remarcabile şi atât optzeciştii, nouăzeciştii, cât şi douămiiştii s-au grăbit să-l bage în listele lor reprezentative, după ce a creat cel mai durabil curent literar din ultimele decenii – fracturismul, după ce a scris peste 20 de piese de teatru care au fost jucate din Moldova până-n Haiti, se pare că în ultimii ani scriitorul Dumitru Crudu s-a orientat mai mult spre proză.

Zic se pare, pentru că el este un scriitor surpriză şi nu părăseşte corabia atunci când se îneacă, ci în plină glorie. După Măcel în Georgia, romanul editat la Polirom în 2008, Dumitru Crudu a lansat acum volumul Oameni din Chişinău (Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2011). Spun volumul, pentru că majoritatea celor care l-au citit nu ştiu unde să-l claseze: la proză scurtă sau la roman.

Mie mi se pare simplu: Oameni din Chişinău poate fi citit atât ca un volum de proză scurtă, cât şi ca un roman. Ba mai mult, volumul conţine multe elemente de dramaturgie, chiar şi de poezie. Să le iau pe rând. În cele 13 proze din carte, personajele circulă liber dintr-un text în altul, aceeaşi atmosferă apăsătoare a Chişinăului în pseudo-război şi tensiune maximă e de la prima până la ultima pagină. Locul, timpul, personajele sunt aceleaşi în tot volumul – un lucru ce caracterizează romanele. Dar în acelaşi timp fiecare proză-capitol poate fi citită şi separat, ca o proză scurtă.

 

Un lucru important al cărţii, împrumutat din teatru, e accentuarea detaliilor, jocul cu obiectele. În multe proze obiectele devin personaje. În A doua zi, cărţile Liudi s Dablina şi Oameni din Dublin spun mai multe despre personajele principale, decât reuşesc să spună ei direct. La fel cum revistele Moldova şi Akvareli se regăsesc în tot volumul, fiind nişte elemente esenţiale pentru personaje. În Vaporul alb, lupta dintre un tânăr şi o pensionară se produce prin lectură: Vlăduţ, tânărul – citeşte Timpul, iar pensionara – Comunistul.

Timpul din Oameni din Chişinău e aprilie 2009, iar locul – Chişinău, desigur. La fel ca în perioada istorică, Dumitru Crudu creează în carte o tensiune ascendentă, ai impresia că toate „bombele” ascunse în primele pagini explodează la sfârşit. Tensiunea e creată între ruşii şi românii din Chişinău, dar şi între diferitele generaţii, indiferent de naţionalitate.

Marele plus al acestei cărţi este că autorul ei, prin diferiţi naratori, reuşeşte să se detaşeze de temele propuse. Vedem mai multe puncte de vedere. Astfel, deşi istoria recentă e foarte importantă în construcţia cărţii, ea nu devine o armă propagandistică, aşa cum se întâmplă în majoritatea cărţilor ce se intersectează cu istoria recentă.

Prin temele alese de Dumitru Crudu, Oameni din Chişinău a stârnit scandal încă înainte de-a fi lansată oficial. Ba mai mult, a devenit scandaloasă înainte de-a fi citită. Un semn că tensiunea cărţii îi depăşeşte paginile şi că pentru majoritatea temele din volum sunt subiecte tabu. Oameni din Chişinau e o carte creată din istoria recentă, dar care, cu siguranţă, va rămâne în istoria literaturii române.

*Dumitru Crudu, Oameni din Chişinău, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2011

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: