Skip to content

[timpul.md] De ce aceşti autori au luat premiile Uniunii Scriitorilor din R. Moldova pentru anul 2010?

June 13, 2011

Premiile Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru anul 2010:

Poezie
Liliana Armaşu, Singurătatea de miercuri, Editura ARC

Publicistică
Vasile Gârneţ, Interviú la Contrafort, Editura „Cartier”

Literatură pentru copii
Aureliu Busuioc, Vizavi de vizavarză, Editura „Prut Internaţional”

Debut
Maria-Paula Erizanu, Aceasta e prima mea revoluţie. Furaţi-mi-o, Editura „Cartier”

Literatura de limba rusă
Miroslava Metleaeva, Игра в пазлы, Editura „Lumina”

La proză şi la critică literară şi eseu un s-a acordat niciun premiu.

Criticul literar Eugen Lungu, membru al juriului

Juriul din anul acesta a fost o echipă de „duri” – nimic nu le-a putut îmblânzi intransigenţa. Ştiu ce spun, deoarece mi-a fost dat să văd, în deceniile din urmă, echipe destul de „maleabile” şi „cooperante” – uneori nu le ajungeau premii la câţi şi-ar fi dorit să le dea! Pe când juriul actual a făcut „economie” de premii, unele genuri rămânând – lucru incredibil! – fără laureaţi.
O adevărată bătălie polemică s-a purtat pentru proză. Nominalizările au fost destul de generoase, dar şi exigenţele au fost destul de drastice – toate cărţile candidate la premiu erau vulnerabile fie ca realizare, fie ca scriitură sau concept, fie ca batere graţioasă de câmpi, vorba criticului. Au ajuns în „finală” (acum nu mai e un secret!) volumele lui Val Butnaru şi Leo Butnaru. Opiniile „incoruptibililor” s-au diversificat însă până la pulverizare – niciunul dintre cei doi nu a atins baremul trecător. Aşa că permiteţi-mi un particular regret pentru preferatul meu Val Butnaru.
Doar Liliana Armaşu şi Maria-Paula Erizanu au câştigat zdrobitor din prima. Felicitări! 

Criticul literar Mircea V. Ciobanu, membru al juriului

Părerea mea este că în acest an am avut un volum de poezie net detaşat de altele: Singurătatea de miercuri, al Lilianei Armaşu. La fel de sinceră este opinia mea că la compartimentul poezie am mai putea menţiona ca „premiabile” încă cel puţin vreo două cărţi ale poeţilor basarabeni (Aurelia Borzin, Grigore Chiper, dar şi Maria Şleahtiţchi sau Irina Nechit, dar poate şi venerabilul deja Anatol Ciocanu).
Interesantă şi variată, proza nu a fost pentru mine la fel de convingătoare, deşi mi-am bifat, „pentru uz intern”, prozele Miroslavei Metleaeva, ale lui Leo Butnaru şi a grupului „Planeta Moldova” (Necrotitanium). De altfel, am şi scris despre toate prozele anului consumat… La fel de „bună de nominalizat, insuficient de bună pentru premiat” mi s-a părut cartea de critică şi eseistică. Ca şi prozatorii, criticii trebuie să-şi bifeze la „activ” faptul că sunt deja în vizorul foarte atent al scriitorilor din juriu şi al anturajului acestora. Nu e un factor neglijabil.
Am fost mai distant faţă de celelalte genuri, din varii motive. Am bifat, ca o confirmare a unei decizii mai vechi, debutul sclipitor al Paulei Erizanu; am votat pentru cartea de interviuri, inteligente şi, implicit, relevante, ale lui Vasile Gârneţ; am ales (din două cărţi bune pentru copii) cartea lui Aureliu Busuioc (şi sunt sigur că am, de la Paris, toată înţelegerea Lucreţiei Bârlădeanu).

Sigur că aş fi dorit o oarecare altă repartizare a premiilor puse în joc. Dar suntem pe terenul literaturii şi mi se pare firesc să avem, aici şi acum, o rezultantă logică a opiniilor foarte diverse ale tuturor membrilor juriului, de altfel, unul dintre cele mai competente şi mai responsabile din câte le-am cunoscut. Chiar dacă nu sunt – firesc – de acord cu toate deciziile acestuia.

Prozatorul Vladimir Beşleagă, membru al juriului

La proză nu s-a dat niciun premiu pentru că membrilor jurilor le-a fost foarte greu să decidă între atâtea romane bune. Au fost mult prea multe romane bune, şi niciunul n-a adunat o majoritate de voturi. Dar nu pentru că ar fi fost slabe, ci pentru că, paradoxal, sunt foarte bune.

Criticul literar Adrian Ciubotaru, membru al juriului

Înainte de a „da sama” de câte am făcut, trebuie să remarc cvasiunanimitatea membrilor juriului la luarea deciziei finale. O decizie care se anunţa mult mai dificilă, date fiind polemicile destul de aprinse de la ultimele doua şedinţe. Nu ne-am înţeles doar în privinţa prozei, dar, cu toate că s-a votat de câteva ori, niciuna dintre cărţile nominalizate nu a întrunit măcar o jumătate din voturi. Tocmai de aceea cred că decizia de a nu „forţa” un premiu pentru proza naţională a fost cea mai înţeleaptă. Dacă o carte s-ar fi distanţat net de celelalte în urma… lecturii, s-ar fi distanţat şi la premiere. Aşa cum s-a întâmplat în cazul poeziei, unde cartea premiată (Singurătatea de miercuri de Liliana Armaşu) a acumulat şapte voturi din opt. Din punctul meu de vedere, premiile la categoriile Debut, Literatura pentru copii şi Publicistică sunt dincolo de orice îndoială. Doar un cititor de rea-credinţă ar putea nega legitimitatea premiilor câştigate de Aureliu Busuioc, Vasile Gârneţ sau Maria-Paula Erizanu. În acelaşi timp, nu cred că am greşit nici premiul pentru literatura în limba rusă, romanul scriitoarei Miroslava Metleaeva meritând cu prisosinţă această distincţie. Poate că ar fi fost nimerit un premiu pentru critică literară şi eseu, mai ales că genul critic e într-o cădere liberă şi ar fi trebuit susţinut, dar, ca şi în cazul prozei, niciunul dintre cei nominalizaţi nu a acumulat mai mult de trei voturi. Eu am votat pentru Mihail Vakulovski, dar numai pentru latura eseistic-biografistă a cărţii sale care declara, încă din titlu, o ambiţie totuşi mult mai mare decât ceea ce ne-a fost dat să citim. Concluzia mea este că 2010 a fost un an literar bun, dar, aşa cum ne-am obişnuit deja în ultima vreme, genul care a excelat a fost (din păcate? din fericire?) poezia.

Prozatorul Dumitru Crudu, membru al juriului

Trebuie să recunosc că în ceea ce priveşte poezia, literatura de limba rusă şi debutul părerile mele au coincis cu ale celorlalţi membri ai juriului. Încolo, opiniile mele au fost cu totul altele. La proză, de pildă, mie mi-au plăcut romanul lui Sandu Vakulovski, cartea de proză scurtă a lui Vlad Grecu şi romanul lui Mitoş Micleuşanu şi al lui Flroin Braghiş. În cele din urmă, mi-am dat votul pentru romanul lui Sandu Vakulovski, dar acesta a adunat doar două voturi. Nici cartea de critică a lui Mihail Vakulovski pentru care am votat nu a trecut. Aşa e într-o democraţie. Nu câştigă tot timpul cărţile pentru care votezi. Cu toate acestea, cel mai mare câştig pentru mine au fost discuţiile despre literatura contemporană basarabeană, pe care le-am avut cu unii membri ai juriului. Aceste dezbateri au fost cu mult peste aşteptări!
Un articol de Dumitru Crudu
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: