Skip to content

[ARTPLOSHADKA] Tabăra de creaţie plastică din Plopeni – Ploieşti – România, decembrie 2010/ Artist plastic Valeria Barbas, Rep. Moldova – Chişinău

February 7, 2011

Am fost plăcut surprinsă într-o seară, târziu, de un telefon din Iaşi: „Vino, Valeria, nu mă trata cu refuz! Vino în Tabăra Internaţională din Plopeni-Ploieşti! Vom face parte dintr-un grup de pictori selectat cu grijă de un colecţionar renumit care ne este şi sponsor: Victor Adam! Este un mare iubitor de artă, ne va trata foarte bine, ne va răsfăţa cu de toate, o vom duce minunat! Dar cel mai important este că vom cunoaşte şi alţi artişti din Bucureşti şi din Oneşti şi vom lua cunoştinţă despre noi şi noi stiluri de lucru”…

Era ispititoare foarte tare oferta. Invitaţia, prezentată atît de atractiv de prietena noastra din Iaşi, pictoriţa Ofelia Huţul, nu putea fi refuzată!

Am făcut la repezeală bagajul, am pus la întâmplare câteva pânze şi culori într-un pachet şi am confirmat: -„Vin!”

La gândul revederii cu pictorii deja îndrăgiţi de sufletul meu (Mariea Boz, Mihai Coţovanu ş.a.) noaptea a zburat fără să mă lase prea mult să mă odihnesc.

Mi-amintesc doar că în ultima clipă m-am întors după un anume şort pe care mi-l pun atunci când lucrez, de care nu ma pot lipsi, ca de un Rău necesar.

Pe drum spre Iaşi mă tot întrebam dacă am ales bine, dar zarurile fuseseră aruncate! …

Am fost găzduită de maestrul Mihai Coţovanu în familia sa, unica în felul ei şi am fost ospătată până la refuz de d-na Lenuţa Coţovanu.

Am privit cu un mare interes cum un alt artist îşi pregăteşte plecarea într-o tabără. Parcă nimic nu semăna cu ce învăţasem sau cu ce ştiam deja până atunci.

Şi iarăşi a trecut încă o seară în aşeptare. Mai ştiu doar că m-am odihnit perfect într-o casă deosebită, plină de tablouri realiste, cu naturi statice şi peisaje, care m-au legănat într-un tumul colorat.

În zori, gazda mea ocazională – artistul Coţovanu şi-a luat „rămas bun” de la familie şi m-a „îmbăcat” în maşina domniei sale. Pe drum, am „recuperat-o” şi pe Ofelia Huţul.

Şi … aventura a început!

Nedumerită cumva că nu trecem şi prin Podul Roş după Mariea Boz – mi s-a excplicat că vine în Tabară singură, cu 2-3 zile mai târziu.

Priveam prin geam câmpiile minunate, şoselele şerpuitoare, străjuite de copaci dezveleţi, satele liniştite cu căsuţe din care hornurile scoteau fum şi mă gândeam:
„Aceleaşi personaje, aceleaşi suflete mari, acelaşi gen de gospodării şi de o parte şi de alta a Prutului”…

Dar glumele necontenite ale Ofeliei nu prea mă lăsau să filosofez, maşina gonea nebuneşte, destinaţia mi se părea misterioasă şi îndepărtată, hohotele noastre de râs răsunau în urmă şi dintr-o dată am simţit parcă o mândrie grozavă, o bucurie şi o mulţumire aparte, că am fost aleasă să lucrez printre şi pentru oameni minunaţi. Altădată, cu alte prilejuri asemănătoare nu mă „încărcasem” tot atât de mult, parcă.

Fiecare îşi descria ultimele proiecte, îşi făcea planuri pentru noi expoziţii, dar totul era perceput ca fiind făcut cu bucurie „cu suflet”, nu ca pe o corvoadă, iar atmosfera „ne încărca bateriile”.

În Oneşti ni s-a alăturat pictoriţa Maria Manolache Ghiuş, cu aceeasi însufleţire.

În Plopeni Ploiesti „conducătorul” grupului ne-a condus „la fix” până la hotel.

Aventura continua!

Încă din prima zi ne-am dus cu toţii într-un mare atelier de la etajul II al hotelului, şi ne-am pus pe lucru! Nici în facultate nu mai simţisem atâta sârguinţă, o dorinţă uriaşă de a picta bine şi de a demonstra ceva!

I-am cunoscut şi pe soţii Popa, (Eliza si Vasile), pictori din Bucureşti, invitaţaţi şi ei în Tabără cu fiul lor, un mic artist, de la un liceu vocaţional din capitala României. În concluzie, o altă familie model, uimitoare, care-ţi stârnea admiraţie şi pentru talentul lor, şi pentru frumuseţea relaţiilor dintre ei.

Erau atâtea… ! fiecare cu idealurile sale, cu mentalităţi şi concepţii diferite despre artă şi totuţi ne înţelgeam ca într-o familie ideală! Mariea Boz şi cu mine pictam într-o manieră modernă, pentru noi pictura fiind un „concept”. Ofelia ţi Mihai au amândoi o viziune realistă asupra artei şi o predilecţie spre clasic, căutând armonia şi frumuseţea în ritmurile naturii; Mariea Ghius urma acurateţea şi transparenţa acuarelelor; soţii Popa sunt absorviţi de tehnica picturii în ulei, de temele căutate de colecţionari şi de fidelitatea modelului.

Şi totul, totul, într-o frenetică atmosfera de lucru, în care uiţi că trebuie să mănânci, să vizitezi împrejurimile sau să cumperi amintiri pentru cei dragi de acasa.

Pictezi şi iar pictezi… eşti tu, faţă în faţă cu pânza şi parcă se întâmplă ceva special, parcă Dumnezeu îţi conduce mâna, este ca într-un vis de care nu poţi şi nu vrei să te desprinzi, este totul ca o vrajă. Îi auzi pe ceilalţi, pare că îi îţelegi, faci faţă la poantele lor, care par să te scape pe moment de încordare, dar, defapt, tu construieşti ceva, creezi, vrei sa transmiţi stări şi sentimente, vrei sa te dăruieşti, din dragoste faţă de semeni, prin picturile tale.

E un mod divin de A IUBI, când uiţi cu totul de tine, pentru a genera arta ta, a-i da viaţă. Sentimentele astea le-am trăit în tabăra de la Plopeni, din Ploieşti cu „fraţii şi colegii mei de atelier”.

Este totul foarte „înălţător şi când te trezeşti” din vis şi urmează întoarcerea devii uşor trist, dar totuşi mulţumit.

Te simţi împlinit şi fericit, ştii că ai dat tot ce ai putut mai bun din tine, te simţi foarte important atunci când colecţionarul îţi alege lucrările şi îţi devine brusc recunoscător. Ştii că vine şi urmarea – ca într-un serial cu happy-end – în care te vei regăsi într-un album, şi într-o Expoziţie sau Colecţie „de afară”… şi te întrebi nevinovat când te va solicita din nou?

Şi totul, toată arderea asta fără seamăn, tot nesomnul şi încărcarea asta fără egal, tot eforul supra omenesc de a fiinţa capodopere în doar 10 zile pentru …. „un schimb de experienţă” pentru a te face cunoscut, recunoscut, totul, pentru dragostea cea mare: PICTURA!

Da! Poate este singura care nu-ţi cere neapărat ceva în schimbul faptului că te-a îndrăgit şi că nu vrea să te lase niciodata fără ea!

……………………………………..

artploshadka@gmail.com

http://www.artploshadka.wordpress.com

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: