[ochiuldeveghe.over-blog.com] Scrisoare deschisă Primarului General al Municipiului Chişinău,
Scrisoare deschisă Primarului General al Municipiului Chişinău,
Domnului Dorin Chirtoacă
Stimate domnule Primar,
Alegerea Dumneavoastră la cîrma primăriei oraşului Chişinău a redat speranţa majorităţii locuitorilor lui, în opera de transformare a acestuia într-un oraş frumos, modern, sigur şi încărcat de memorie culturală. Cunosc puţin din chestiunile de administraţie, şi intuiesc cît de greu vă vine să schimbaţi şi să îmbunătăţiţi cele găsite şi preluate în treburile Primăriei, şi mai ales, a mentalităţilor reziduale, conservatoare. Dar nu despre chestiuni de gestiune a Primăriei doresc să vă vorbesc.
Intenţia acestei scrisori este să vă atrag atenţia asupra sărăcirii treptate a urbei noastre, sărăcire provocată de dispariţia sistematică a unor monumente-cheie din spaţiul public al Chişinăului. Aşa se face că victima directă a acestor rapturi este oraşul nostru, şi apoi e sculptorul Lazăr Dubinovschi (1910-1982). În calitatea mea de istoric de artă, şi autor al monografiei dedicate acestui important sculptor (editura ARC, 2005), care s-a şcolit în instituţii europene de artă, la Bucureşti şi Paris, evident, încă în epoca interbelică – mă simt îndrituit să vă pun în gardă cu următoarea situaţie:
Începînd cu anul 1991 (pe la finele anilor ’80 a fost demantelat şi altorelieful Iscusinţa Moldovei, de pe frontonul Teatrului Naţional din Chişinău) au fost distruse sau strămutate următoarele monumente legate de numele lui Lazăr Dubinovschi:
– Monumentul lui Marx şi Engels (1975-1976), amplasat în faţa Parlamentului Republicii Moldova, distrus complet în timpul unei demonstraţii populare, în luna august a anului 1991.
– Bustul scriitorului Maxim Gorky (1972), amplasat pînă la demontare în scuarul dintre Teatrul Naţional şi Sala cu Orgă;
– Monumentul funerar al soţiei sculptorului (1976), dispărut din Cimitirul Ortodox Central al Chişinăului;
– Monumentul funerar al sculptorului Lazăr Dubinovschi, realizat de discipolul său Valeriu Rotaru, în anul 1983 – dispărut din Cimitirul Ortodox Central al Chişinăului;
Acum s-a lansat în presă ştirea precum că „procesul de decomunizare” nu poate fi eficient dacă nu se demontează încă un şir de monumente de for public, realizate în epoca comunistă, şi fără demontarea cărora societatea moldovenească nu poate prospera.
Consilierul municipal, domnul Oleg Cernei, susţine în mass-media că Monumentul Eroilor Comsomolişti(ridicat în 1959), o altă realizare plastică importantă a sculptorului Lazăr Dubinovschi, deşi este monument inclus în Registrul monumentelor de importanţă naţională, nu „se încadrează nicidecum” cu noua denumire a Bulevardului, rebotezat a doua oară în ultimele două decenii, acum cu numele regretatului poet Grigore Vieru. „Fiindcă pe acest Bulevard va fi construit monumentul lui Grigore Vieru, numai că el nu va fi în acel loc, în care e cel al comsomoliştilor”, adaogă Oleg Cernei. Aceste afirmaţii sunt pe cît de ilegale, pe atît de neîntemeiate, aleatorii, neprincipiale. Dacă un monument este înscris în Registrul monumentelor de importanţă naţională el nu poate fi declasat decît printr-o argumentaţie detaliată, precisă, nepărtinitoare şi convingătoare, făcută de experţi şi specialişti. Nu e cazul aici. Prin strămutarea Monumentului Eroilor Comsomolişti, acestuia i se va diminua complet importanţa iniţială, dar şi vizibilitatea, or asta va însemna, implicit, o ştergere completă a memoriei tineretului din această ţară, care erau cu toţii comsomolişti, căci aşa erau timpurile, iar dacă denumirea aceasta nu mai are acum niciun suport juridic, nici istoric, menirea acestei pături sociale în istorie trebuie păstrată şi cinstită după cuviinţă. E de datoria noastră să păstrăm Monumentul Eroilor Comsomolişti, aşa cum l-am moştenit, în acelaşi plasament.
Ţine de istoria noastră recentă pe de o parte, să conservăm aceste relicve artistice, iar pe de alta – vom păstra fără blocaje ideologizante memoria unuia din cei mai mari şi prolifici sculptori pe care i-a dat pămîntul Basarabiei, discipol al marilor înaintaşi ai sculpturii moderniste europene, Bourdelle, Paciurea şi Oscar Han.
Stimate domnule Primar, procedaţi cu înţelepciune şi discernămînt, faceţi ca oraşul nostru să nu perpetuieze doar prin decizii conjuncturale, ideologice, şi din instincte politice. Nu hiatusurile şi destrămările definesc marile capitale, ci tocmai continuitatea, consecvenţa şi buna-măsură în toate.
Cu respect şi consideraţie,
Vladimir Bulat,
5 februarie, 2010
ART PLOSHADKA 