[cartier.md] Lectura publica & reduceri
May 26, 2010
11 Comments
leave one →
“ART-PLOSHADKA” are menirea de a crea o comunitate online a sectorului cultural în Republica Moldova, în vederea consolidării resurselor culturale, precum şi formării,extinderii unui spaţiu cultural comun, care ar acoperi cele mai diverse aspecte ale culturii şi artei. The activities of the ART-platform are aimed at creating an online community of the cultural sector in Moldova with a view to consolidating the Moldovan cultural resources, as well as the formation and expansion of a single cultural space, covering a variety of arts and culture. Деятельность сети “АРТ-ПЛОЩАДКА” направлена на создание он-лайн сообщества культурного сектора Молдовы с целью консолидации молдавских культурных ресурсов, а также формирование и расширение единого культурного пространства, охватывающего самые различные стороны искусства и культуры.
[ARTPLOSHADKA] Interviu cu fotograful Dorin Goian / Интервью с фотографом Дорином Гоян.
[ART PLOSHADKA Video Salon] bd. Stefan cel Mare și Sfînt, de Vladimir Us, Chișinău 2011
[ARTPLOSHADKA galerie] Campania Pavilionul Fantoma
[ART PLOSHADKA galerie] Участие художника Генадия Попеску в выставке в Бухаресте “Global fara globalizare: De la matematica pana in China”
[ARTPLOSHADKA Interviu] Дискуссия о проекте “Транснистрия”, показанном на Веницианской биеннале
[ART PLOSHADKA Artist Portfolio] Artclue.net: International weekend Druta Veaceslav
[ARTPLOSHADKA] Интервью с молдавским художником Виктором Гуцу
[ARTPLOSHADKA] Интервью с художницей Лучией Макарь
[ARTPLOSHADKA] Expoziţie de fotografie „Timpul de a alege. Moldova.”/ Фотовыставка “Момент выбора.Молдова. Социальный портрет.”
[ARTPLOSHADKA] Интервью с украинским художником Сергеем Поповым
[ARTPLOSHADKA] Известный коллекционер произведений современного искусства приобрел для своей коллекции одну из работ Ивана Яланжи
[ARTPLOSHADKA] ЧТО КАРТИНА ПРОСИТ, ТО РУКА И СДЕЛАЕТ
[ARTPLOSHADKA] Интервью с художником Стэфом Садовниковым
[ARTPLOSHADKA] MOLDOVAmobil – a project on culture, politics and everyday life in Moldova interview with Katharina KOCH, Otilia Babara, Vladimir Us
Интервью с молдавским художником Сергеем Нантой
[ART PLOSHADKA] История одной работы / Интервью с молдавским фотографом Иваном Яланжи
[ARTPLOSHADKA] Интервью с Сергеем Константиновым
[ARTPLOSHADKA] Интересное и неоднозначное интервью с Робертом Андерсен
[ART PLOSHADKA] Интервью с фотографом Ильей Рабиновичем / Interview with Photographer Ilya Rabinovich
[ART PLOSHADKA] Интервью с художницей Чезарой Колесник/ Interviu cu artista plastica Cezara Kolesnik
[ART PLOSHADKA] История одной работы / Интервью с молдавским художником Тудором Фабианом.
Recent Comments
Romanul adolescentului miop:” Ştiu că există un singur suflet, răsfrânt în mii de atitudini trecătoare. Dar e atât de dureros şi greu să nu crezi în fericire. Pentru cei mulţi, fericirea ajunge chiar un sens dat existenţei. Cu atât mai rău pentru ei. Fericirea nu poate fi cunoscută, valorificată şi stăpânită decât după ce te-ai îndoit de ea. Iată ce simt: că sunt ridicat din mine şi izbit de colţuri dureroase, şi lăsat iar în suflet, şi iară înălţat. Şi nu ştiu nimic altceva, şi nimic nu înţeleg. Am plâns. Când am pus cartea pe raft, am râs. Am râs de mine. Încă mai sunt sensibil şi visător. Se spune că până acum nu a murit nimeni din dragoste… oare oi fi eu primul? Cei mulţi şi cei proşti, imbecilii şi infirmii creierului, nătângii cu ochi frumoşi şi cu frunţile înguste, făpturile ce compromit sexul, îmi par toţi neputincioşi, meschini, searbezi.”
Alice in Tara Minunilor”
Pană Alina.Clasa a IX-a B:
“Oh….Nu mă tem de tine.De ce,nu eşti nimic,ci un pachet de cărţi. ”
“În lumea mea,cărţiile ar fi nimic,dar imaginile. ”
“După o cădere ca asta,nici c-o să mai imi pese când m-oi da de-a dura pe scări. ”
“Mă intreb câte leghe am străbătut de când tot cad?”
“Şi pe cât se jeluia aşa,îi alunecă piciorul, şi în clipa următoare bâldâbac.”
” 1)Era cu mult mai placut acasă-gândea biata Alice -când nu mă făceam intruna ,ba mică ba mare si nu trebuia să ascult de şoareci si de iepuraşi .Mai c-aş dori sa nu fi coborat in vizuina aceea de iepure si totuşi..2)O bucata de drum,viziuna iepurească ,o duse pe Alice drept înainte ca printr-un tunel ,apoi o lua brusc la vale ,dar atât de brusc , încat Alice n-avu vreme nici o clipită să se gândească a se opri ;se trezi lunecând in jos ,ca intr-o fântană foarte,foarte adâncă.3)Oare voi cădea pana la capătul celalalt al pământului?Ce nostim ar fi sa ajung la urmâ printre oamenii care umblâ cu capul in jos!4)Se pârea ca degeaba aştepta Alice langa uşiţ a,incât se duse iar la masuţa ;mai că spera sa găsească acolo altă cheie .5)-Ba nu zise ea-intai ma uit ,sa vad dacă nu cumva scrie pe sticlă:”Otravă.”
Mara de Ioan Slavici:
“Banul e mare putere, el deschide toate uşile şi strică toate legile.
Prieteni are cel ce ştie să şi-i facă!
Iubirea e din altă lume şi se iveşte din senin, fără ca să ştii de ce, se dă pe faţă, fără ca să ştii cum, şi te duce fără ca să ştii unde.
Norocul nu umblă târâş, ci zboară pe aripi iuţi şi-ţi iese, când îi vine rândul, fără de veste-n cale; degeaba îl cauţi când nu-l găseşti; degeaba fugi când el aleargă după tine; norocul tău e numai al tău, şi chiar dacă nu l-ai cunoaşte tu pe el, te cunoaşte el pe tine şi nu te părăseşte. Te miri însă de unde iese, şi de aceea stai mereu gata, ca să-l apuci precum rândunica prinde musca din zbor.
Omul vede cu ochii, aude cu urechile, dă cu socoteală şi te scoate în cele din urmă cum eşti, orişicât de mult te-ai sili să-i pari altfel.”
Cartea Nuntii de George Cosbuc:
1)Nu urî femeia pe care ai iubit-o ieri. De altfel, cine urăşte nu s-a vindecat de dragoste.
2)Poate că în ninsoarea siderală a haosului, fiecare suflet îşi are planeta sa, închegată din limfa genunilor, în noaptea dintâi a ivirii sale pe lume şi care îşi îndeplineşte ursita ascunsă în criptograma fulgilor căzători şi în târâitul mărunt al greierilor cereşti. Şi atunci zadarnic alergăm să ne înfăptuim viaţa, căci tot ce gândim şi tot ce trăim e un vis de departe, din gheţurile stelare.
3)Numai cine nu poate să iubească, îmbătrâneşte şi moare.
4)Lumea va avea totdeauna atâta suflet cât să ia conştiinţa de sine.
5)Oare nu e cu putinţă ca o anume conjuncţiune de astre să determine din leagăn traiectoria vieţii?
Orb sarac:
1)” Orbul era si el imbracat ca muntenii, cu palarioara neagra si strai alb, iar cojocelul il tinea numai pe umeri; si de sub cojocel, de la subsuoara stanga ii atarna cimpoiul, cu clontul spre pamant.
2) Baba purta broboada de stergar alb, catrinta si sumaies scurt.
3)- Si vinul iti place?
- Si vinul nou pe care-l simtesc intepandu-mi narile.
- Dar istorisiri stii sa spui?
- Stiu, ca oricare om, de ce sa nu stiu?
- Vad ca te lauzi, insa afla ca istorisiri ca mine si ca prietinul meu capitanul Neculai Isac nu-i nimeni sa stie in toata tara asta a Moldovei.
- La asta eu nu ma pun impotriva, stapane.
4) Cimpoierul umfla mai tare foiul, apoi, calcand cu degete repezi pe gaurele surlei, chema un viers de mahnire din departarea anilor de demult, inaltand ochii morti spre stele, lasa pliscul cimpoiului si canta cu voce. Spunea ceva despre trei ciobani care coborau cu turmele din munte.
5)- N-avem lapte, n-avem vaci, mamuca; n-avem, ca ni le-a mancat Duca-Voda, manca-l-ar temnita pamantului si viermii iadului cei neadormiti!”
Balta alba de Vasile Alecsandri:
1)”La răcnetul lui câinii lătrară din toate părţile, cocostârcii speriaţi ciocăniră în toate cuiburile şi un om se ivi de după un gard; dar ce om! omatahală naltă, groasă, spătoasă, bărboasă, fioroasă!
2)Peste câteva minute, călăreţul îmi zise: ,,Domnule, altă casă neocupată nu seaflă acum aici decât bordeiul acestui străjer; mergi cu dânsul şi noaptebună!
3)Jumătate speriat şi buimăcit de somn, ieşii iute afară, cu pistoalele în mâini;dar în loc de cele ce gândeam, văzui, plin de mirare, vro treizeci de trăsuri detoată forma: brişte, braşovence, carete, caleşti, toate înhămate cu câtepatru, şase sau opt cai, şi toate îndreptându-se, în fuga mare, către o baltă,ce sticlea departe la razele soarelui.
4)Acea baltă era izvorul minunilor de care auzisem vorbind la Brăila cu atâtaentuziasm!
5)
Balta era plină de scăldători şi vuia de răcnete şi de râsuri.
Ochii damelor atât de fermecători, zâmbetele lor graţioase, glasurile lordulci, taliile lor bine făcute şi care se mişcau repede în figurile contradansuluisau treceau ca fantasme albe în vârtejul valsului; acel amestec de flori, detoalete scumpe, de lumini şi de muzică mă îmbătaseră atât de mult, încâtuitasem de tot că mă aflam în fundul Europei, pe marginea Orientului. “
La Hanul lui Manjoala de I.L.Caragiale:
1)”Zdravănă femeie! ce a făcut, ce a dres, de unde era cât p-aci să le vânză hanul când trăia bărbatu-său, acum s-a plătit de datorii, a dres acaretul, a mai ridicat un grajd de piatră, și încă spun toți că trebuie să aibă și parale bune.
2)Cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă, știam. Niciodată însă de când o cunoșteam – ș-o cunoșteam de mult; trecusem pe la hanul lui Mânjoală de atâtea ori, încă de copil, pe când trăia răposatul taică-meu, că pe acolo n-era drumul la târg – niciodată nu mi se păruse mai plăcută…
3)Eram tânăr, curățel și obraznic, mai mult obraznic decât curățel. M-am apropiat pe la stânga ei, cum era aplecată spre vatră, și am apucat-o peste mijloc; ajungând cu mâna la brațul ei drept, tare ca piatra, m-a-mpins dracul s-o ciupesc.
4)Eu, obraznic, o iau bine-n brațe și-ncep s-o pup… Cocoana mai nu prea vrea, mai se lăsa; îi ardea obrajii, gura-i era rece și i se zbârlise pe lângă urechi puful piersicii.
5)E o căpriță mică neagră; aci merge, aci se-ntoarce; aruncă din copite; pe urmă se ridică-n două picioare, se repede cu bărbița în piept și cu fruntea înainte să-mpungă, și face sărituri de necrezut și mehăie și fel-de-fel de nebunii.”
De veghe in lanul de secara :
1) “Trupul femeii e ca o vioara si ca trebuie sa fii un mare artist ca s-o faci sa vibreze cum se cuvine.
2)Caracteristica omului necopt e ca vrea sa moara eroic pentru o cauza, în timp ce caracteristica omului matur e dorinta de a trai modest în slujba ei.
3) Viata este într-adevar un joc! Este un joc pe care se cade sa-l joci dupa regulile lui.
4)Dar nu-ti închipui ca un om înceteaza sa-ti mai placa dac-a murit, ce Dumnezeu? Mai ales cînd a fost de o mie de ori mai dragut decît oamenii pe care-i cunosti si sînt vii si, ma rog!…
5)Omul care cade nu poate simti sau auzi cînd a atins fundul. Cade, cade la nesfîrsit.Asta se întîmpla
cu oamenii care la un moment dat în viata au cautat ceva ce nu puteau gasi în mediul înconjurator. Sau care si-au închipuit ca nu-l pot gasi. Si care atunci au renuntat sa mai caute. Au renuntat înca înainte de a fi început sa caute cu adevarat.”
Hello, after reading this amazing article i am too delighted to share my experience here
with mates.