Nadejda and Petru Cerva 50th wedding anniversary. Золотая свадьба Надежды и Петру Черва
Nadejda and Petru Cerva from Frasin village at the north of Moldova celebrate their golden wedding anniversary. They have two daughters and fore grandchildren and they try to help them as they can. Their youngest daughter Natalia Protsiuk and her husband Stanislav protested together at the central square in Chisinau about six months.
This story was made by Ramin Mazur and published in Angle Images .
Надежда и Петру Черва из села Фрасин на севере Молдовы празднуют золотой юбилей своей свадьбы. У супругов есть две дочери и четверо внуков, которым они помогают настолько насколько хватает сил и здоровья. Младшая дочь Наталья вместе со своим мужем Станиславом Процюком – инвалиды по зрению – протестовали более шести месяцев у здания правительства на центральной площади Кишинёва.
Репортаж сделан Рамином Мазуром и опубликован в Angle Images.
[actualitati.md] Молдова на Берлинале-2012: фильм «Саша и стены»
В рамках 62-го Берлинале проходит кино-рынок European Film Market. На нем будет представлена премьера проекта «Fifteen – young by young». Это документальный фильм, снятый молодыми кинорежиссёрами о повседневной жизни современного поколения в 15-ти странах бывшего СССР. 15 историй про новые страны и молодых людей с новыми ценностями и новым образом мышления.
Молдову в рамках этого проекта с фильмом «Саша и стены» представляет генеральный продюсер департамента программ Publika TV Георгий Агаджанян.
«Это фильм о Молдове. Стояла задача через призму истории одного человека, молодого человека показать историю ситуацию в стране. Мой фильм, к сожалению, немного грустный. Он об одиночестве. Мой персонаж – вынужденный домосед, у которого вся семья – и жена, и дети, и мать, и отец – живут в других странах, а он никуда не может уехать«, - заметил Георгий Агаджанян.
«Я думаю, что весной жители Кишинева и Молдовы смогут в рамках фестиваля «Cronograf» увидеть весь документальный проект, т.е. все 15 фильмов«, – добавил он.
http://www.actualitati.md/moldova-na-berlinale-2012-film-sasha-i-stenyi/
[ART PLOSHADKA galerie] Участие художника Генадия Попеску в выставке в Бухаресте “Global fara globalizare: De la matematica pana in China”
This slideshow requires JavaScript.
Global fara globalizare: De la matematica pana in China
Artisti: Anca Benera si Arnold Estefan, Tudor Bratu, Cristina David, Sebastian Moldovan, Ghenadie Popescu, Anca Munteanu-Rimnic, Cristian Rusu
Perioada: 23 februarie – 8 aprilie 2012
Vernisaj: joi, 23 februarie, ora 19.00
Performance la vernisaj: Ghenadie Popescu, 4 + 2, NEXT, ora 19.30
Salonul de proiecte a adresat unor artisti tineri, activi pe scena artistica internationala, invitatia de a concretiza cu acest prilej idei asupra carora ei au reflectat în perioada recenta. Lucrarile rezultate abordeaza performativ teme diverse care au ca numitor comun explorarea printr-un filtru personal a unor spatii geografice, sociale, politice, la intersectia carora se configureaza identitatea – si se contureaza mizele – artei în contextul actual.
Lucrarea Ancai Benera si a lui Arnold Estefan reflecta stadiul actual al angajamentului lor cu un subiect care condenseaza o serie de obsesii active la nivelul perceptiei colective, obsesii legate de istoria recenta a Razboiului Rece si de pozitia geopolitica a Romaniei: artistii investigheaza controversele istorice si disputele teritoriale privind Insula Şerpilor. Actiunea performativa realizata de ei la malul Marii Negre corespunde unui gest de „recuperare simbolica” a suprafetei maritime ce i-a revenit Romaniei dupa decizia din 2009 a Curtii de la Haga, actiune ce va fi completata de un al doilea volet, la vara, cand cei doi artisti vor documenta incursiunea lor pe Insula Serpilor. In expozitie, performance-ul filmat este integrat intr-o schema conceptuala care nuanteaza pozitiile si exacerbeaza contradictiile legate de acest teritoriu minuscul. Tudor Bratu concepe o instalatie care reconstituie si analizeaza – prin intermediul unei structuri compuse din mai multe module, ce reprezinta o versiune spatializata a unei viitoare carti de artist – experienta a sase luni petrecute de el la o rezidenta artistica în China. Instalatia se articuleaza prin recursul la fotografie, video si text, adunand interviuri, eseuri si contributii ale altor artisti, iar ceea ce rezulta e o constelatie de teme care se situeaza la intersectia intre arta, politica si etica. Bratu priveste cu un ochi critic globalizarea accelerata in care e prinsa China contemporana, un proces ce are ca efecte uriase discrepante economice si sociale, iar imbratisarea capitalismului economic merge mana in mana cu „absenta democratiei”. Pe acest fundal sunt introduse o serie de referinte autobiografice, culturale si intelectuale care compun, asemeni pieselor unui puzzle, identitatea fracturata a artistului. Cristina David urmareste felul in care, in contextul unor experiente personale, pasiunea ei pentru obiectivitatea stiintifica este subminata, contrazisa sau transformata de intruziunea subiectivitatii. In acest caz, Cristina David porneste de la explorarea relatiei dintre termenii matematici si limbajul comun pentru a dezvolta un dialog interdisciplinar cu coregraful norvegian Brynjar Bandlien, iar spectatorii vor fi atrasi, la randul lor, intr-o interactiune codata cu artista.
In lucrarea intitulata “2012”, Sebastian Moldovan distorsioneaza sensul mesajelor transmise in mass-media, amplificand scenariile fataliste si controversele iscate în jurul unor decizii politice actuale, aducand in discutie “dezinformarea ca metoda de lucru”. In cadrul unei instalatii site-specific ce utilizeaza ca material sacii de gunoi Moldovan produce un comentariu referitor la administrarea resurselor si la aplicarea unor “solutii invazive”. Ghenadie Popescu reflecteaza asupra relatiilor crispate de vecinatate dintre Moldova, Transnistria si Romania. Performance-urile lui, care se desfasoara de multe ori in spatiul public, vorbesc despre statutul precar al cetatenilor din Republica Moldova, despre procedura obtinerii vizelor care implica solicitarea unor „dovezi” financiare profund discriminatorii, despre semne ale identitati culturale si culturii materiale locale pe care artistul le poarta cu sine pretutindeni. Cu acest prilej, Ghenadie Popescu a fost invitat sa realizeze doua actiuni la Bucuresti, una programata in timpul vernisajului, iar cealalta prezentata ca documentatie a unui performance desfasurat cu cateva zile inainte. Anca Munteanu-Rimnic este prezenta în expozitie cu un performance filmat – formula ei predilecta de lucru – în care artista porneste de la un episod din biografia personala pentru a tematiza, într-un mod patetic si totodata (auto)ironic, lipsa optiunilor si situatiile limita cu care se confrunta persoanele care vor sa se stabileasca în tari ce impun o serie de bariere legislative pentru cetatenii straini. Cristian Rusu reviziteaza critic ideologia, istoria, cultura, estetica şi spaţiul public, lucrarea lui reprezentând în acest caz un comentariu la adresa monumentelor de for public. Ea consta într-o macheta care deconstruieste genul academist, “pre-modern” si anacronic al statuii ecvestre, un tip de monument care continua sa fie promovat si astazi de politici culturale conservatoare care proiecteaza versiuni triumfaliste ale naratiunilor istorice. Tot Cristian Rusu propune interventia site-specific “The Ghost Geometry 2” care urmareste destabilizarea optica a ordinii arhitecturale si (re)stabilirea unei ordini sensibile prin care poate fi descoperita geometria si energia spatiului imediat.
Aceste lucrari vorbesc despre posibilitatile si, în acelasi timp, despre limitele comunicarii globale, despre interese comune si schimburi de informatii care sfideaza granitele spatiale, geografice, în tentativa de a gasi formulari ale unor probleme care ne preocupa pe toti.
—
Salonul de proiecte este o initiativa a Magdei Radu si a Alexandrei Croitoru si se desfasoara în spatiile din Calea Mosilor, nr. 62-68, etaj 2, Bucuresti, cu sprijinul financiar si logistic oferit de MNAC. Aceasta initiativa îsi propune realizarea unor expozitii, prezentari si dezbateri care se vor focaliza asupra artei contemporane din România, punând productiile tinerilor artisti într-un context generational mai larg.
Expozitia „Global fara globalizare: De la matematica pana in China” poate fi vizitata de miercuri pana duminica intre orele 10.00 si 18.00.
http://www.salonuldeproiecte.ro/
sursa: http://www.facebook.com/events/181916625244378/
[ARTPLOSHADKA galerie] Pavel Brăila şi Nicoleta Esinencu la Centrul de artă Röda Sten din Göteborg
This slideshow requires JavaScript.
Temporary Status – expoziţie şi publicaţie
În perioada 11 februarie – 18 martie 2012, artistul Pavel Brăila şi dramaturgul Nicoleta Esinencu vor participa la proiectul Temporary Status organizat de Centrul de artă Röda Sten din Göteborg, în colaborare cu Institutul Cultural Român de la Stockholm, European Cultural Foundation si University College of Arts, Crafts and Design din Stockholm.
Proiectul, curatoriat de Corina Oprea, cuprinde o publicaţie şi o expoziţie. Alături de artiştii moldoveni, la proiect mai participă ACT Collective (Armenia), Diana Hakobyan (Armenia), Goran Hassanpour (Suedia) şi Johan Tirén/Christian Hillesø (Suedia).
Temporary Status porneşte de la o serie de vizite în Republica Moldova si Armenia şi propune un exercitiu de imaginare a unor discursuri socio-politice alternative si de reformulare a ideii de politică si spatiu politic. Expozitia va prezenta trei lucrări noi, produse special pentru acest proiect, şi anume: un film al artistului Pavel Brăila, o instalatie a dramaturgului Nicoleta Esinencu, inspirată de cele mai recente alegeri prezidenţiale din Rusia, si o interventie a artistului Goran Hassanpour. Piesa-cult Art Demonstration a grupului “ACT” din Yerevan va fi de asemenea prezentată în premieră în afara spatiului fostei Uniuni Sovietice. Expozitia este însotită de publicatia Temporary Status – A project book on political imagination.
Cu ocazia vernisajului expoziţiei va fi lansată publicatia Temporary Status – A project book on political imagination. Duminică, 12 februarie, va avea loc o discutie între curatorii Edi Muka si Corina Oprea si artistii Pavel Brăila, Nicoleta Esinencu, Diana Hakobyan, Goran Hassanpour, Johan Tirén, Gustav Hellberg.
Pavel Brăila (n. 1971) este artist si realizator de film. Performance-urile şi lucrările sale video au fost prezentate în numeroase expozitii si festivaluri de film începând cu mijocul anilor ’90. Pavel Brăila locuieşte şi lucrează la Chişinău.
Nicoleta Esinencu (n. 1971) este cea mai apreciată voce a dramaturgiei tinere din Republica Moldova. Textele ei au fost puse în scenă în România, Moldova, Suedia, Germania, Rusia, Japonia, Franţa şi Austria, cea mai cunoscută piesă a sa fiind FUCK YOU, Eu.ro.Pa! (2005).
Corina Oprea (n. 1981) a absolvit programul de studii curatoriale Curator Lab al University College of Arts, Crafts and Design din Stockholm şi în prezent este doctorand la Loughborough University – School of the Arts, Marea Britanie.
Expozitia Temporary Status face parte din Platform #2, un proiect prin intermediul căruia Centrul de artă Röda Sten sprijină cercetarea artistică si curatorială. Alături de Temporary Status, vor mai fi prezentate si expozitia Obstruction – o instalatie realizată de Gustav Hellberg si performance-ul site-specific Without/Within, al grupului Flytande Galleriet.
sursa: http://evenimente.artclue.net/icr-stockholm-temporary-status/
[facebook] NEKROTITANIUM
-
Monday, February 20, 2012
-
8:00pm until 9:00pm
-
Spectacolul va avea loc la FOOSBOOK, laborator teatral, str. Bucuresti 68, et. 4.
|
“Nekrotitanium” cu Alexandru PlescaRegie – Luminita Ticu
scenografie – Adrian Suruceanu Produs de Teatrul Unui Singur Actor dupa Planeta Moldova “Nekrotitanium” de Mitos Micleusanu & Florin BraghisRepublica Moldova ar fi un tărîm al nesiguranţei şi criminalităţii, în care oamenii sînt impulsivi, agresivi şi imprevizibili!!!
Nekrotitanium pune în discuţie anume această prejudecată. Personajele sunt alăptate cu votcă şi nu cu lapte, ei vomită cînd beau din greşeală apă, sunt zvîntaţi în bătăi de părinţi, sînt violenţi şi cruzi, ucid şi sînt ucişi cu sînge rece, lăsînd sau îngroşînd grămezile de cadavre din jur, indiferent că acest lucru se întîmplă la praznice unde lumea a mîncat chifteluţe de porc bolnav sau pe cîmp unde sînt călcaţi de buldozere. Cum sînt oamenii, aşa e şi oglinda! Oricum ar fi, romanul nu se vrea a fi unul identitar, el rămîne a fi un roman persiflant şi parodic, cu o intrigă poliţistă strecheată pe alocuri în care totul este luat în pinten: pînă şi crima. Romanul ne aminteşte de Planeta Moldova pînă într-un punct, căci nu e doar pur divertisment… Dumitru Crudu INTRAREA LIBERA in limita locurilor disponibile. http://www.facebook.com/events/312429672138476/?notif_t=event_invite |
[theatre-cultures.com] Teatrul la Singular…
*Photo: AMALIA RESPIRĂ ADÂNC cu Cristina Casian, de Alina Nelega*Regie: Mariana Cămăraşan, Teatru ACT din Bucureşti
TEATRUL LA SINGULAR…
Dorina Khalil-Butucioc
În perioada 12-15 octombrie 2011 Chişinăul a celebrat triumful pluralităţii – hramul oraşului şi al solitudinii – Festivalul unui singur actor, asupra crizelor contemporane. Pe fonul sau pe fundalul diverselor manifestări colective din centrul capitalei, One man show-ul 2011 cu genericul „Poduri de teatru” şi-a re-profilat şi re-luat incipitul acestui festival din septembrie 1999, amintind acea „formulă de început care se ţine minte” prin particularităţile, realizările şi eşecurile sale. Spiritul ludic ne sugerează analogia cu cântecul-joc pentru copii, în care, în locul „podului de piatră dărâmat şi luat de apă”, se construieşte altul „mai trainic şi mai frumos”. Or, acest festival ne-a oferit posibilitatea de a testa trăinicia, de a verifica frumuseţea şi de a aprecia utilitatea podurilor… de teatru în Chişinău.
Intriga ediţiei a 4-a a Festivalului şi-a asumat o dublă motivare: elementul care a declanşat acţiunea fiind omagiul adus întemeietorului său, actorului Dumitru Fusu, iar incidentul din care a izbucnit conflictul fiind marcarea celor 20 de ani de la Podul de Flori de pe Prut, când şi-au dat „mână cu mână cei cu inima română”. Astfel, specificul acestei ediţii le-a permis oamenilor de teatru români şi basarabeni să se întâlnească şi pe poduri de teatru, oferindu-i publicului din Moldova reprezentaţii la fel de spectaculoase ca evenimentul ce a patronat suprasarcina festivalului. Dialogul din monoloage s-a produs, deci, nu doar între actor şi public, ci şi între oamenii de teatru din România şi din Republica Moldova, care au creat o reţea de (inter)comunicaţii teatrale. Pentru slujirea Thaliei şi Melpomenei, toţi participanţii au fost serviţi cu vin – ambrozie de Moldova de către mesagerii lor, Mihai Fusu, director al Teatrului Unui Actor, şi Boris Cremene, director artistic al festivalului.
Scopul construirii podurilor e să asigure continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial, cum au fost unele scene naţionale, altele consimţind să ofere spaţiul lor pentru reprezentarea monospectacolelor: Teatrul „Satiricus I.L.Caragiale”, Teatru „Spălătorie”, Teatrul de Păpuşi „Licurici”, AMTAP, Foosbook şi Opera Naţională din Chişinău. Impedimentele de alt ordin au fost depăşite cu sprijinul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău, al Primăriei capitalei, Ministerului Culturii şi UNITEM-ului.
Pierzând la un capăt de pod una din particularităţile ediţiilor precedente de reprezentare a trei genuri diferite – teatru fizic, teatru de păpuşi şi teatru dramatic, şi la alt capăt – spiritul competitiv, podurile teatrale din Chişinău 2011 au fost montate şi demontate timp de patru zile, accentuând importanţa continuării tradiţiei şi modernizării Festivalului unui actor … singur.
ONE
Or, accentul logic din parafraza îndemnului marelui povestitor român „Hai mai bine despre… eroul monodramei să povestim, căci el singur este vesel şi nevinovat….” trebuie pus pe cuvântul „singur”, dar nu în sensul că pe scenă se prezintă doar un actor. Unicul „narator” din monospectacol îşi dezgoleşte sufletul fie dintr-o „veselie” tristă, fie dintr-o vină tragică, dar mai ales dintr-o mare… solitudine.
Pornind de la „dramaturgia perspectivei unice”, actorul monospectacolului acceptă provocarea pe care i-o propune monodrama de a face vizibile, în cadrul convenţiei scenice şi al jocului dramatic, singurătatea sa ca persoană, a unicului său personaj sau a mai multora care nu apar, fizic, niciodată pe scenă. El îşi asumă responsabilitatea de a trăi, reda şi aboli singurătatea absolută, echivalentă cu cea a omului în lume.
El, ca un „zeu solitar”, încearcă să lanseze poduri de dialog cu sine însuşi, cu cei din jur, cu transcendenţa…
MAN / WOMAN
Acest lucru ni l-a demonstrat cu o probă de talent de înaltă calitate Marcel Iureş în spectacolul ABSOLUT!, după Ivan Turbincă de Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija de la Teatrul ACT din Bucureşti. Actor de teatru şi film, Marcel Iureş, nu i-a avut parteneri nici pe colegii săi din spectacolele din România, nici pe cei din filmele realizate la Hollywood, ci pe nişte „fiinţe” imaginare din alte lumi.
Or, vorba poetului, „joace unul şi pe… 6”: Ivan Turbincă, Dumnezeu, Scaraoschi, Moartea, Sfântul Petru şi Omul Străzii, „totuşi noi ghici-vom chipul” lui Marcel Iureş deghizat într-un boschetar însingurat care-şi compensează absenţele din exterior prin „poveşti (nu) de adormit copiii”. Averea sumară a protagonistului – o „casă / sicriu” de carton, o conservă de fasole şi o sticlă de votcă accentuează „sărăcia mijloacelor” scenice, caracteristică monospectacolului şi stilului regizoral al lui A. Dabija. Regizorul a remixat subtextul filosofic, iar actorul a atins dimensiunea existenţială a poveştii lui I. Creangă, trecând-o prin prisma ironiei, umorului, râsului, duse până la paroxism.
Simplitatea şi profunzimea stilului regizoral, graţia şi rafinamentul jocului actoricesc au putut fi admirate de publicul plasat pe scena Teatrului de Operă şi Balet în imediata apropiere de miracolul teatral, solicitându-i o participare emoţională, nu fizică, maximă.
Prezenţa fizică a spectatorilor s-a simţit, însă, la cele 4 spectacole din România şi 5 din Republica Moldova din programul festivalului, ridicând la 9 grade temperatura teatrală din Chişinău.
Iar pe cele 9 GRADE LA PARIS le-a trăit doar emoţional eroina Alinei Berzunţeanu din drama omonimă în regia lui Peter Kerek de la Teatrul ACT din Bucureşti. Firul acestei poveşti adevărate este depănat într-un spectacol de teatru-film care acţionează dublu, prin „dictatura” văzului şi auzului, asupra spectatorului impus să accepte sau nu şi finalul unei opera aperta. Pusă în faţa dilemei hamletiene de a pleca sau a nu pleca din familie cu amantul la Paris, protagonista devine ea însăşi victima unei peripetii care îi complică oportunităţile de a face o alegere.
Asemenea broaştei ţestoase pe care o are în casa ei luxoasă, în proiecţia filmică eroina încearcă să se ascundă, iar în prezenţa scenică să iasă din carapacea solitudinii sale. Singurătatea eroinei, ca o metatemă a monodramei şi a acestui spectacol, are drept cauză perfecţiunea lucidă a lucrurilor de suprafaţă din lumea modernă, iar drept efect căutarea sine-lui într-un moment de răscruce al existenţei sale.
Colindarea eroinei din film dintr-o odaie în alta în ajunul Crăciunului compensează lipsa de acţiune şi exprimă zbuciumul interiorizat al actriţei de pe scaunul din scenă. Partea cinematografică proiectează filmul vieţii exteriorizate a eroinei din spectacol pe care şi-l derulează ea însăşi prin puterea gândurilor, emoţiilor, dorinţelor sale. În plus, ea dialoghează prin telefon cu sine însăşi de pe ecran, cu soţul, cu bunica unui nepot bolnav şi cu o prietenă, adaptându-şi vocea şi coafura pentru a individualiza fiecare personaj.
Monologul cinematografic mut de pe ecran şi cel teatral verbal de pe scenă au potenţat sentimentul de incertitudine interioară a eroinei şi au amplificat atmosfera de entropie dublă în care au fost atraşi spectatorii.
Publicul a fost invitat şi la o terapie colectivă prin ex/inspiraţia corectă şi profundă a adevărului în spectacolul AMALIA RESPIRĂ ADÂNC cu Cristina Casian, de Alina Nelega, regie: Mariana Cămăraşan de la acelaşi Teatru ACT din Bucureşti. Acest monospectacol i-a adus talentatei interprete premiul UNITER pentru debut, fiind unul din cazurile fericite când un text genial şi-a găsit un regizor şi o actriţă pe potrivă. Or, piesa Alinei Nelega Cadariu, laureat al Premiului Autor European, la Heidelberg, este „încheiat perfect la toţi nasturii” structurali şi ideatici. Protagonista Cristinei Casian joacă rolul de procuror, de martor, dar, mai ales, de victimă a sistemului comunist, prezentând probe şi dovezi într-un dosar deschis crimelor comunismului.
Actriţa îşi poartă personajul solitar pe drumul vârstelor vieţii omeneşti, adunând picătură cu picătură momente dramatice în paharul transfigurărilor sale funeste. Astfel, transformarea dramatică şi scenică a eroinei este evidentă prin gama întreagă de sentimente pe care le exteriorizează: de la naivitatea copilăriei la decepţiile maturităţii, de la dragostea adolescentină la iubirea tinereţii, de la instinctul matern la afecţiunea bătrâneţii, reuşind să le re-trăiască pe toate şi să se depăşească pe sine. Accentele monoloagelor femeilor care au fost Amalia şi tonalităţile dialogurilor sale cu persoanele (i)reale sunt subtile şi adecvate, fără acrobaţii vocale, deghizări iluzioniste şi exagerări scenografice. Lecţia de „respiraţie adâncă”, leit-motiv cu rol de situaţie simbolică, a vibrat la maximum coardele sensibile ale celor prezenţi la acest proces de legitimare şi de purificare.
Concepţia regizorală şi prestaţia actriţei, admirate chiar şi de autoarea piesei prezentă în sală, a echilibrat umorul de calitate şi ironia de profunzime cu tristeţea omniprezentă, fără să gliseze în patetic.
S-a evitat duioşia ieftină şi nu s-a (în)trecut limita dintre o comedie de critică socială şi o comedie-horror, chiar dacă uneori s-a călcat pe acest pod periculos, şi în spectacolul NEKROTITANIUM cu Alexandru Pleşca după romanul omonim al lui Mitoş Micleuşanu & Florin Braghiş în regia Luminiţei Ţîcu de la Teatrul Municipal al Unui Actor la Foosbook din Chişinău. Încărcătura pseudo ştiinţifico-fantastică a textului a fost de-codificată de către tânăra regizoare într-un monospectacol experimental, actorul punând în valoare absurdul existenţei şi grotescul situaţiilor de pe… Planeta Moldova.
Dintre noile / vechile tendinţe teatrale internaţionale s-a evidenţiat, deci, hic et nunc, dramatizarea unor texte epice şi lirice şi conceperea unor spectacole la frontiera mai multor genuri, care au făcut obiectul spectaculos al ediţiei curente a Festivalului unui singur actor.
SHOW
Astfel, amestecul eclectic de estetici teatrale a generat dialogul dintre muzică, poezie şi teatru în câteva monospectacole din Festival, creând o ambianţă de show prin incorporarea scenelor realiste şi poetice, parodice şi groteşti, de cabaret şi de club.
Teatrul Municipal al Unui Actor din Chişinău a încântat publicul prin spectacolul R.A.S.S.M. după scenariul scris de Andrei Sochircă, constituind un colaj din poezia avangardistă transnistreană a anilor 1920 – 1930. Actorul şi regizorul Mihai Fusu, în rolul poetului activist proletar, şi muzicianul Dorel Burlacu, în rolul asociatului prin ecouri muzicale, au transpus scenic prin improvizaţii atmosfera social-politică şi artistico-lingvistică a acelei perioade. Tempoul recitării creaţiilor poeţilor şi criticilor transnistreni şi ritmurile acompaniamentului muzical, inspirat din melodii remix ale timpului, au stabilit un dialog interactiv între aceştia şi între actor şi public. Amintind de tehnica desenului animat, story-ul ecranizat şi teatral a evoluat de la comic la tragic, suscitând o gamă largă de reacţii emoţionale ale spectatorilor.
Tragismul imaginilor filmice ale muncilor în comun din anii’20 din expoziţia spectacolului şi de executare colectivă din deznodământ, a fost confirmat prin numele tuturor poeţilor şi scriitorilor din RASSM care au fost înlăturaţi, fiindcă au dorit să vadă…
Or, în recitativul lui Andrei Sochircă DAŢI TOTUL LA O PARTE CA SĂ VĂD! de la Teatrul USA din Chişinău accentul s-a pus pe posibilitatea pe care ne-o oferă poezia, muzica şi teatrul de a privi altfel lumea. Realitatea a putut fi văzută prin vizorul poeziei lui Eugen Cioclea, autor de cult al intelectualităţii de creaţie basarabeană de la Moscova din perioada anilor’80, care a fost prezent în timpul monospectacolului la Kira’s Club. Jocul actoricesc a subliniat subtextele poetice filosofice, iar crescendo-ul în stiluri muzicale diverse a potenţat notele forte ale poeziei lui Eugen Cioclea. Din păcate, spaţiul clubului a denaturat tabloul de ansamblu al spectacolului şi a defavorizat mişcarea scenică a actorului care a jucat cu multă dăruire.
În schimb spectacolul EFICIENŢĂ cu Giorgiana Elena Popan, după o idee de Aldo Nicolaj, regie: Robert Pavicsits de la Compania IN DOI din Arad, nu a avut de suferit din cauza spaţiului restrâns al clubului, fiind jucat şi în România în localuri similare. Dimpotrivă, actriţa şi-a demonstrat atât plăcerea de a juca în underground, cât şi măiestria de a beneficia de contactul direct cu publicul, monospectacolul creând impresia confesiunii unei doamne moderne la un pahar… de vorbă.
Spectacolul este o comedie care evidenţiază ipocrizia, lipsa de scrupule şi chiar crimele pe care le însumează unii oameni din sec. XXI cu scopul de a reuşi sau de a face carieră. Actriţa Giorgiana-Elena Popan şi-a etalat sensibilitatea şi ţinuta, puterea de concentrare şi de interactivitate într-un monospectacol de club…
Aluzii la reprezentaţiile de cabaret le-am descoperit în spectacolul în limba rusă ALEXANDR VERTINSKI cu Iurie Andriuscenco de Olga Gavriliuc în regia lui Silviu Silvian Fusu, de la Teatrul Dramatic Rus de Stat „A. P. Cehov” din Chişinău. La baza subiectului lirico-dramatic al monospectacolului stau evenimentele din biografia poetului şi cântăreţului rus Alexandr Vertinski, care, ca orice artist, şi-a trăit viaţa în alb-negru ca cele două manechine de clovni plasate pe scenă. Alternanţele dintre monoloagele-confesiuni şi cântecele interpretate de actor şi acompaniate de pianul vioi, sunt firele din care s-a ţesut atmosfera poetică a acestui spectacol. Despre creaţia lui A. Vertinski se spunea că a exprimat epoca în care a trăit.
Oare acelaşi rol îl are sau îl va avea performance-ul tandemului Nicoleta Esinencu – Doriana Talmazan în MAME FĂRĂ PI*DĂ de la TEATRU SPĂLĂTORIE din Chişinău? În pofida caracterului său efemer, această formă de artă experimentală captează sensibilitatea unei anumite generaţii prin conţinutul şi forma neobişnuite sau incomode.
Acest performance problematizează în jurul situaţiei social-politice din Republică Moldova, subminând regulile, manipulările, injustiţiile etc. Doriana Talmazan, ca o nouă Alice în Ţara… „Minunilor”, protestează sincer, discret, subtil, convingător şi sfidează limitele formelor artistice consacrate ale artelor teatrale basarabene. Atunci când în lume se produc deja festivaluri de arte performative, la Chişinău avem doar câte… „o rândunică, care nu face primăvara (teatrală)”.
Reducerea diversităţii de gen şi teme, de număr şi calitate a spectacolelor în comparaţie cu celelalte ediţii (ne-)a lăsat sentimentul unei neîmpliniri, compensată de discuţiile tematice din dimineţile festivaliere. Temele dezbaterilor, Monodramă – de la monolog la piesă de teatru, Arta actorului astăzi – între teatru, film şi media, Teatrul independent cu Marcel Iureş, Doru Mareş, Alina Nelega, Andreea Dumitru, Angelina Roşca, Dina Ghimpu, Luminiţa Țîcu, Anatol Durbală, Boris Cremene, Mihai Fusu, Dumitru Crudu etc. au constituit un fel de rezumări sau concluzionări ale genericului ediţiilor precedente ale Festivalului. În disputele la cele trei teme propuse s-au născut adevăruri deja cunoscute, dar importante, cu privire la scopul montării monodramelor în prezent, la teatralitatea monospectacolelor, la relaţia cu publicul, relaţia cu spaţiul, relaţia actor-rol etc., toate având efectul pozitiv de stimulare a artei teatrale contemporane.
După „deluvii” temporale, podurile One man show-ului de la Chişinău s-au relansat, chiar dacă nu atât de late cu participanţi de peste mări şi ţări, chiar dacă nu atât de diverse ca gen, intenţii şi calitate, chiar dacă nu atât de fastuoase tematic, conceptual şi… financiar ca în alte ediţii naţionale şi internaţionale, dar demonstrând o probă durabilă a vitalităţii monospectacolului în lume…
http://theatre-cultures.com/ro/557/teatrul-la-singular%E2%80%A6/
[timpul.md] Ivona, pion sau Regină?
Cultura nu începe ca joc şi nici din joc, ci în joc, scria J. Huizinga.
Acest lucru ni l-a demonstrat premiera spectacolului „Principesa Ivona”, după piesa „Ivona, principesa Burgundiei” a lui Witold Gombrowicz, jucată în 4-5 februarie la Teatrul „Eugene Ionesco”. Citirea profundă a parabolei gombrowicziene de către regizorul Vlad Ciobanu ne-a oferit deliciul ieşirii din viaţa „obişnuită” prin intermediul jocului.
Concepţia regizorală a mizat pe plierea convenţiei teatrale pe regulile partidei de şah, solicitând spectatorilor iniţiaţi în aceste jocuri decodificări multiple ale încifrărilor şi simbolurilor. Decorul simplu şi imaculat aminteşte, pe de o parte, de careurile albe ale tablei de şah cu figuri negre, şi, pe de altă parte, de sterilitatea unui mediu perfect pe dinafară şi putred înăuntru. Simbol al unei societăţi cu resorturile dereglate, familia regală demască ipocrizia, superficialitatea şi forma fără conţinut, jocul de-a aparenţa-esenţa fiind (a)gravat prin costumele elegante: roşu, al Reginei Margareta şi negru, al Regelui Ignaţiu şi ale celor din palat. Rochia înflorată a apaticei Ivona, adusă la curte dintr-un capriciu al moştenitorului, introduce o notă de poezie, dar şi de protest. Tăcerea ei „grăitoare” sună ca un aplomb la adresa ţinutei exterioare impecabile, dar false, ca o aluzie la imperfecţiunile fizice şi morale din mediul regal.
Nu doar deplasarea unicelor elemente de recuzită – patru scaune şi o masă (şi o coroană?) -, dar şi mişcările fiecărui personaj ne sugerează analogia cu mutarea pieselor de şah conform regulilor acestui joc. Astfel, Regele, interpretat cu veridicitate de Laurenţiu Vutcărău, se poate muta în orice direcţie, fiind piesa cea mai importantă, nu şi cea mai puternică. Dama sau Regina, piesa cea mai mobilă, îşi apără dreptul de a se mişca oriunde, cum ne-a convins sobru şi elegant Daniela Burlaca în jocul ei despre putere (a visului) şi vis (al puterii). Turnul, principele Filip în varianta originală a lui Iurie Roşca, poate fi mutat orizontal sau vertical, dar nu diagonal, având doar posibilitatea de a captura prima figură. Astfel, acesta îi întinde o cursă „mofluzei” şi „mălăieţei” Ivona, logodindu-se cu ea, fie pentru a-şi bate joc de toţi, fie pentru a sfida „ordinea”, fie pentru a-şi înfrunta părinţii şi mediul, dar toate din plictisul unui alintat al curţii şi al sorţii. Gestul său, superficial la început, asumat în final, îi dă posibilitatea pe care o ratează, ca în şah, la efectuarea rocadei să facă excepţie de la regulă şi să treacă peste pătrăţelul pe care îl ocupă Regele. Or, căderea principelui în capcana proprie este asistată perfect de prietenul său Chiril, un măscărici modernizat de Dumitru Mamei, el fiind Nebunul de pe pătrăţica albă. Pe careul negru s-ar plasa Şambelanul, întruchipat cu exactitate de Gheorghe Pietraru. Nebunul său, ca o piesă legată, onorându-şi obligaţia să pareze şahul la rege, adică să ascundă „păcatele tinereţii” regelui Ignaţiu şi, ca într-o partidă repetată, ale moştenitorului. Nicio piesă, afară de cal, nu poate trece peste câmpurile ocupate de alte piese, cum o face Isa, doamna de la curte ce o înlocuieşte pe Ivona în calitate de logodnică a principelui. Ana Jereghe ne demonstrează că personajul ei poate iubi şi urî benevol sau forţat, dar nicidecum nu poate renunţa la poziţia din societate. Pionii se pot muta doar înainte, cum sunt impuşi s-o facă Mătuşa – Lucia Pogor şi Inocenţiu – Denis Dimitriu.
Doar Ivona nu este o figură, ci o piesă adversă, statutul său de pion din primul act modificându-se vizibil într-un alt tip de principesă sau Regină, în al doilea. Urâţenia ei exterioară este compensată printr-o frumuseţe interioară care debordează din privirea ei apostolicească. Pe parcursul spectacolului, actriţa Irena Boclincă a putut foarte convingător să-i dea privirii personajului său o evoluţie de la fad şi inexpresivitate, la apariţia unei scântei a speranţei, până la o resemnare senină. Astfel, chipul Ivonei parcurge traseul invers de transfigurare a portretului lui Dorian Gray. Prezenţa ei devine oglinda grotescă în care se reflectă păcatele conştiinţei celor din jur şi le stârneşte instinctele cele mai perfide. Simţindu-i superioritatea, toţi “participa” la înecarea ei cu un os de peşte şi o scoate din joc…
Şi spectatorii sunt introduşi în atmosfera ludică prin aparteurile – şarade din versurile lui Friedrich Nietzsche – ale Ivonei din prolog şi epilog, sugerând mişcarea în cerc în jocul existenţial şi structura circulară a spectacolului. Momentele forte ale subiectului dramatic şi spectacular sunt evidenţiate de jocul de lumini şi de cel al al stop-cadru-rilor, care iluminează, însă, şi necesitatea de a echilibra ritmul celor două acte de pe balansoarul reprezentaţiei.
Atât regizorul, cât şi ansamblul actoricesc format, au găsit cheile de tratare ale unui text ce oferă multe posibilităţi de citire şi mai multe modalităţi de interpretare. Şi indiferent ce am iubi mai mult – şahul sau teatrul – convenţia jocului din această partidă teatrală şi existenţială nu se încheie cu un răspuns final, ci cu o întrebare: şah dublu sau remiză?
[http://www.facebook.com/events/170107479759218/?notif_t=event_invite] Premiera spectacolului “Principesa Ivona”
În data de 4 şi 5 februarie, ora 18.00, la Teatrul “Eugene Ionesco” va avea loc premiera spectacolului “Principesa Ivona”. Spectacolul este montat după piesa “Ivona, principesa Burgundiei” de Witold Gombrowicz și versuri de Friedrich Nietzsche, în viziunea scenică a regizorului Vlad Ciobanu.
Distributia:
Ivona – Irăna Boclincă
Regele Ignaţiu – Laurenţiu Vutcărău
Regina Margareta – Daniela Burlaca
Principele Filip, moştenitorul tronului – Iurie Focşa
Şambelanul – Gheorghe Pietraru
Iza, o doamnă de la curte – Ana Jereghe
Chiril, prieten al principelui – Dumitru Mamei
Mătuşa – Lucia Pogor
Inocenţiu – Denis Dimitriu
“O parabolă subtilă despre putere şi trădare, un conflict de familie cu tensiuni îndelung camuflate, în care frica de ceea ce nu putem înţelege şi teama de a privi adevărul în faţă, naşte ură, suspiciune şi crimă…”.
Spectacolul este realizat cu sprijinul Institutului Polonez din Bucureşti
În urmă cu câteva luni, am răspuns la o anchetă (având o întrebare similară aceleia din titlul textului meu) gândită de către Aurelia Borzin de la revista Clipa, zicând că există şi nu există în acelaşi timp un război între tineri şi bătrâni, că, într-adevăr, există foarte multe deosebiri, dar sunt şi destule asemănări, ceea ce mă făcea să trag linia că există un război fals, în cele din urmă, între generaţii.
Datorită acestor scriitori, în societate mai există şi acum prejudecata că scriitorii bătrânii le-ar reproşa tinerilor scriitori că sunt antinaţionali şi pornografici, iar tinerii scriitori i-ar acuza că sunt sămănătorişti şi defazaţi.
Da, sunt destui reprezentanţi şi într-o tabără şi în alta care întreţin această prejudecată, dar nu toţi gândesc aşa. Unde mai pui că această idee este şi falsă, pentru că foarte mulţi dintre tinerii scriitori de azi pe vremea Uniunii Sovietice erau printre cei mai activi membri ai Cenaclului „Mateevici”. Tot aşa cum nu toţi scriitorii în vârstă sunt retardaţi. Mulţi dintre ei au o valoare certă.
Şi atunci, de ce oare mai există această impresie în societate? Pentru că, aşa cum am spus mai la deal, există o mână de scriitori şi dintr-o tabără şi din alta cărora le convine ca lumea să creadă că între generaţii s-a căscat o prăpastie estetică şi politică de netrecut, fiindcă, numai în felul acesta, li se deschid mai uşor uşile celor care au bani şi putere. Nu numai culturală.
[Altfilm] Участие режиссера Георгия Агаджинян в проекте “15 Young by Young” – современная жизнь молодежи в постсоветстких странах.
watch?v=H1HXJ6yhyFM&feature=player_embedded
Altfilm Moldova
Filmul “La prison de Sasha”, in regia lui George Agadjanean, co-produs de Altfilm va rula Marti, 7 februarie pe ARTE Franta!!!
mardi, 7 février 2012 à 10:30
Rediffusions :
Pas de rediffusion
La prison de Sacha
… (France, 2011, 14mn)
ARTE F
Réalisateur: Georgy Agadjanean
…………………..
“15 Young by Young” – contemporary young life in post soviet countries.
Creative documentary series made by local filmmakers from Armenia, Azerbaijan, Belorus, Moldova, Georgia, Kazahstan, Kyrgyzstan, Latvia, Lithuania, Russia, Uzbekistan, Turkmenistan, Tajikistan, Estonia, Ukraine.
Producers: Ilona Bičevska, Serge Gordey
Avantis Promo ( Latvia) , Alegria ( France ) in cooperation with Arte France
Delivery December 2011
